Dan Galbina – Versuri.pro

Cântec Țigănesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne, nu fi năsprliu,
unduiesc din șanț în gard
pentru-o gură de rachiu,
să-mi dau foc dar să nu ard.
Să-mi dau foc, să văd în jur
să fac noaptea ca de var
sar să-mi muște din contur
câini turbati, ca din jaguar.
Când e noaptea tuciurie,
câinii cum să-i fac să tacă?!
Pentru asta dă-mi tărie
o litruță, o bardacă.
Doamne, pivnicer hain,
dă-mi o dușcă, două degetele
din fântâna ta cu vin
tremurat doar de stele.
Doamne, urcă-ți laptele în sân,
vreau un toi sau o cinzeacă
să îmbăt să uit să în-
îngerul din off să-mi tacă.
Doamne, Doamne dă-mi un zeu
îmbibat cu cloroform,
să-l miros și să nu-l beau,
să m-agăț de cer să dorm.

High-Fidelity

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și vom intra în somn Hifi
Sunt ape limpezi calme rotocoale
Și ca zăpada ninsă va foșni
arcul întins al coapsei tale.
Și vom intra în vis Hifi
Este un frig și peste fire
Cu mâna ta vom zugrăvi
îngeri din abure subțire.
Și vom intra în câmp Hifi
Este un galben scurs de pe șinele
Regina întrupată peste și
dezbracă-te din piele.
Și vom intra în zbor Hifi
Frunza mușcă adânc din copaci
Ci numai nu te cuminți
Bagă în boală o mie de draci.
Și vom ieși într-un târziu afară
Ca două lacrimi pe un chip
din care a rămas doar masca mortuară.
Te surpă deci stimată domnișoară
Precum clepsidra din nisip.

Amuletă cu Înger

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Suflul sistolic al castanelor pe caldarâm,
saturnalia vântului buimac pe acoperișe,
oasele de sepie ale nopții muribunde
și harfa genelor lungi ale tale
care face zdrențe întunericul.
În acest loc mă opresc,
mă aplec și pun genunchiul în cobul drumului.
O floare de gardenie care tremură.
Sigur, pe-aici a trecut îngerul,
vedeți ce sclipire tragică,
vedeți ce grație are absurdul?!
Deci, să ne punem în siguranță, iubito,
ochii tăi ca o amuletă tainică nu ajută la nimic
și grăbiți pasul.

Pas Parole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iarba subțire dumneata
deci fii atentă vin cosașii
miresmele te vor trăda
ei țin în mână așii.
Nu știu că tu le ești stăpână
și vin precum sinucigașii
e prea târziu și te ating cu mâna
din care lunecară așii.

Absentă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Chiar acest gând îmi arde rădăcina părului.
El se află pretutindeni
dar asta înseamnă absentă,
iată un adevăr ca o închisoare zidită de prizonier,
degeaba vin credincioșii și fac, cu picamerul,
găuri parfumate în cer.
Arată-Te
fii de față cu mine
îți cer o prezență scurtă
ca sclipitul sabiei lângă gâtul condamnatului
îți cer o prezență scurtă ca un haiku,
vino de trei ori
Dumneata Matale Tu!.
și totuși și totuși
mai cade un vânt
prin este
și sunt.

Portret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Poemul acesta se scrie târziu
când au plecat cu toții sau nimeni nu e viu.
Dau să ies, dinlăuntru prin gură
și mă lovesc amarnic de dinți
ce frumoși mai eram și ce cuminți
cu raiul aproape, la o azvârlitură.
Numai să vii odată, dudui
să-mi bați portretul în cuie.

Clinică Galbenă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Septembrie
ca o albină de aur cu elitre grele
septembrie
ca o vulpe furișă peste coline, peste vâlcele
septembrie
ca un șevalet pe care s-au șters degete vopsite-n cinabru
septembrie
se sting culorile încet ca într-un candelabru.
E toamnă
se-ntorc în pământ comorile
țiganii își mănâncă viorile
în arbori parcă fremătă cirezi
pe drumuri e o surpare de monezi.
Septembrie
ca o clinică galbenă în care se așteaptă ploi
septembrie
ca o clinică galbenă în care-ncepe viața de apoi
septembrie
ca o maternitate a frunzelor lehuze
septembrie
ești sigur că raiul e pe aproape
și simți aceasta pe buze.

Argint Fals

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te auzeam cum crești, copilă,
și te chema oglinda desfrânată
să fugi ca ochiul prin pupilă
sau ca femeia dintr-o fată.
Dar te tineam captivă-n ochiul meu,
așa cum marea pe albastrul ține,
cum ține trei pe Dumnezeu
și parcă nu știam pe cine.
Tocmai zidea la mine-n piept
cel mare, cel viteaz, cel drept.

În Schitul Inimii, o Chilie (feat. O Chilie)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, suflete al meu din compilații,
te-ncolonezi în viață ca-n armie,
când ți se pare că te mai îmbie
un piept infatuat de decorații.
Până și moartea vine fistichie,
ți se arată nuri și roze grații
și în elegii de ce mai vrei să bei tărie
să ștergi cocleala de pe bioinstalații.
Chiar îngerii au cotiere, birocrații,
și pudici își ascund culoarea colilie,
se-anunță ploi care vor uzurpa inflații
deși tu mergi din aporie-n aporie.
Pe țărmuri noi adâncii, înecații,
își rod din trupuri vulpile în vie
în schitul inimii, umilă o chilie
ne luminează doar părinții, frații.