Cristian Buica – Versuri.pro

Ochii Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chiar dacă n-am să fiu un om de bani gata
Chiar dacă n-o să am averi pe pământ
Chiar dacă nu m-am născut rege și gata
Chiar dacă n-o să mai pot cândva să cânt
Totuși mai am undeva
O lume numai a mea
Totuși mai am ochii tăi
Totuși mai am undeva
O lume numai a mea
Totuși mai am ochii tăi
Floare de malin cu miros alin
Balsam pentru suflet ochii tăi
Floare de mărgean, nesfârșit ocean
Balsam pentru suflet ochii tăi
Chiar dacă norii grei vor veni peste mine
Chiar dacă prietenii mă vor uita
Chiar dacă voi trăi o viață de câine
Chiar dacă n-o să mai am uneori ce mânca
Totuși mai am undeva
O lume numai a mea
Totuși mai am ochii tăi
Totuși mai am undeva
O lume numai a mea
Totuși mai am ochii tăi
Floare de malin cu miros alin
Balsam pentru suflet ochii tăi
Floare de mărgean, nesfârșit ocean
Balsam pentru suflet ochii tăi
Doamne, care revezi de sus pe toate
Știi bine că în viața asta vânt am vânat
Dacă Tu hotărăști, renunț la toate
Tu poți oricum să-mi iei tot ce mi-ai dat
Și totuși te mai rog ceva din toată inima mea
Mai fă-mi o favoare pe pământ
Și totuși te mai rog ceva din toată inima mea
Mai fă-mi o favoare pe pământ
Să nu-mi stingi nicicând lumea mea din gând
Să nu-mi stingi niciodată ochii ei x2
Ochii ei… ochii ei

Baladă Pentru Amza Pellea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Baladă pentru Amza Pellea.
C. Buică/A. Păunescu.
Ai plecat de copil
Dintre-ai tăi din Băilești,
Te-ai întors monument,
Prințul glumei românești.
Uite anii nu sunt anii,
Te îmbeți de libertate
Când limbuți și când tăcuți,
Și pe alții îi îngâni,
Au venit americanii,
Românie ai de toate,
Scoală, Amzo, să-i saluți.
Însă nu prea ai români.
A intrat în România
Când ne iau atâția pielea
Europa pân’ la cot
Și nu zice nimeni pâs,
Și-a venit democrația,
Ne gândim la Amza Pellea
Numai tu n-ai drept de vot.
Și îi îngropăm în râs.
Râde-n hohote planeta,
Ești atâta de departe,
Dar noi plângem, ce păcat,
Suferința te-a constrâns,
Când negociind cu Veta
Viața mamii ei de moarte,
Sucă s-a privatizat.
Amzo, scoate-ne din plâns.
Din etapă în etapă
Vin românii să se-nchine
Nu ajungem nicăieri,
Către marele oltean,
După ce să mai bem apă
Comedia-ți vine bine,
Dacă toți suntem șomeri.
Genial tragedian.
Românie nani, nani,
Tu, pe-ai tăi de-acasă nu-i
Ai ajuns printre cei mici,
Pâinea-n țest a spus ceva,
C-au venit americanii
Iese zaibărul pe uliți
Dar și rușii sunt aici.
Întrebând de gura ta.
Poate nici n-auzi refrenul
Pentru care-am lăcrimat
Dac-a fluierat și trenul
Ce trecea spre Calafat.
E o apă mai la vale
Și deasupra e un nor
Și bat vânturi infernale,
Crucea marelui actor.
Mai la sud se-aude tunul
Și în est e iarăși rău,
Amzo, va veni Crăciunul
Și ni-i dor de hazul tău.
Pune caii la căruță,
Te rugăm să te grăbești,
Că oltenii nu te cruță
Și-ți fac bronz la Băilești.
Fii și tu acolo, frate,
Te rugăm să vii urgent
Ca să râzi pe deșelate
Când te vezi în monument.
Și fă râsul terapie
Și fă-l rege pe artist,
Fă un pic de bucurie
Pentru neamul tău cel trist.

Unii Cântă, Alții Beau

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unii cântă, alții beau,
Unii cântă, alții beau,
Alții-aruncă zarurile,
Peste veacul obosit
Timpul s-a oprit.
Dacă fiecare din noi am visa
Măcar un vers într-o lună
Lumea aceasta de tinichea
Ar fi cu mult mai bună.
Fărâmițați-vă-ncet inima
Ca pe-o bucată de pâine
Și împărțiți-o cu altcineva,
Moartea vine ca mâine.
Unul dansează cu un cui înfipt în cap,
El e omul de tablă,
Poștașul și-a oprit bicicleta, mirat,
Jandarmul n-are nici o treabă.
Bate un vânt de o mie de ani,
Vântul ce-aduce jale,
Guvernele și curvele ne caută de bani,
Poate s-ar impune-o schimbare.
Nu mai găsesc nici un ceasornicar
Logica să mi-o repare,
După semnalele din calendar
E ora de culcare.
Deodată inima mea a căzut
În lanul de iubire
Știu că nu vreți s-o luați cu-mprumut,
Păstrați-o ca amintire.
Adaptare dupa cateva poeme de Ion Chichere.

Destin - Când Vine Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Destin – Când Vine Toamna.
Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Să ne putem şi noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.
Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.
Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.
Unde e căldura verii,
Paşii noştri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.
Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.
Versuri Adrian Paunescu.

Poarta Spre Rai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poarta spre rai.
Hai sus pe cai, hai sus pe cai,
România e poarta spre rai,
Inima mea, așa cum e ea,
Vreau s-o pun lângă inima ta.
Multe minuni a făcut pe pământ
Omul cu voia Domnului sfânt,
Temple mărețe și zgârie-nori
Și chiar avioane să zbori.
Statuia lui Zeus trece prin timp
Și ne trimite povești din Olimp,
În universul dintr-un atom
Sunt mândru și eu că sunt om.
Și pentru că am și eu ceva de zis
Te invit într-o țară de vis,
Vino, străine, în țara mea,
Să-ți arăt Transilvania.
Aici te așteaptă M-ții Carpați
Cu pâine și sare și codrii bogați,
Fetele-s mândre iar vinul e bun
Și încă ceva vreau să-ți spun.
Dacă vei vrea să te urci pe vreun val
Marea te-așteaptă pe Litoral,
Prieteni pe viață vom deveni
Dacă vezi Delta Dunării.
Iar dacă-ar fi să mă laud cu ceva
Ar fi niște oameni din țara mea,
Ilie Năstase și Hagi, în veci,
Lângă Nadia Comăneci.

Cugetări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cugetări.
Peste formele din casă
Înserarea s-a lăsat,
Ziua a ieşit din lume
Monoton şi furişat.
Obosit aprinzi veioza
Care-ţi este căpătâi
Şi priveşti, tăcut, tavanul
Ca pe-o lume-a nimănui.
Amintiri şi vorbe goale
sapă-n tine ca-ntr-un mal
Şi visezi călătorii
Spre ideal!
Dar ce subţire e-nvelişul
Din balonul de săpun
Ce separă înţeleptul
De nebun!
Iată-n vis se furişează
Jucăuşul spiriduş
Şi-n curând realitatea
Te trezeşte ca un duş.
Vezi o lume construită
Pe minciuni şi interes,
Stăpânesc prosperitate
Furătorii de progres.
Inversări ale moralei
Prin „canale” au prins rost
Şi, fireşte, omul bun
E luat de prost!
Ca-ntr-o farsă caraghioasă,
Răsturnată din ibric,
Viaţa noastră ia aspect
De loz în plic!
Libertatea e-o licoare
Cu efect necontrolat,
Sarabandă de destine
Printre cizme de bogat!
O ciupercă otrăvită
Şi-a găsit culcuş călduţ,
Curg imperiile de mită
Peste capete de struţ!
Ai şi tu, în toate astea,
Rezervat, un dublu rol
Tu votezi şi tot tu eşti
Şi spectator!
De la mână pân la gură,
Cu-n salariu demodat,
Tu eşti veşnicul pion
Sacrificat!
Ne-a adus democraţia
Fastul halucinogen
Şi-a instituit domnia
Păcăliciului monden.
Deghizări televizate
Sunt motive de negoţ,
Cheile de la palate
Le obţine cel mai hoţ!
Şi te-ntrebi atunci, ca prostul,
Care-i bun şi care-i rău,
Ce morală guvernează
Peste hău?
Şi sătul de Coca-Cola
Şi de stele de carton
Te cuprinde ameţeala
Monotooooon…
Adevăruri fără leac
Spuse la final de veac,
Adevăruri spuse la final de veac.
Cristian Buica, 1999.

Decontul Final

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Decontul final
Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.
Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.
Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.
Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.
Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tacând
Şi spitalul din gând.
Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost,
Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii.
Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer,
Te aştept sus în cer,
Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port,
Să mă ierţi ca pe-un mort.
Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi,
C-am să-ţi dau nişte ani, strânşi în zile şi nopţi,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc.
Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ţi dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit.

Adevărul Despre Cai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Adevărul despre cai.
Când am scos pe mapamond
Camioanele la rond,
A urcat în munţi bătrânul potcovar,
S-a întors un pic-napoi
Şi-a privit în ochi la noi,
Înecând în buze cântec de amar.
Pentru tot ce-am amplasat
Nu e calul vinovat,
Hai să fim mai rezonabili, domnii mei!
Ne-a purtat încălecaţi
Şi oşteni şi împăraţi,
N-acuzaţi sărmanul cal pentru idei!
Altă dată am fi dat
Pentru dânsul un regat,
Dar acum i-ar fi războiul mult prea greu..
Şi l-am dat afară cu toţi,
Intentându-i fals divorţ,
Să putem să-i vindem şeaua la muzeu!
Cei mai puri şi mai frumoşi,
Mai fideli şi inimoşi,
Chiar acesta-i adevărul despre cai!
Glasul unei herghelii
Sună ca arginţii vii,
Nu-i minune deopotrivă nici în Rai!
Ridic mâna şi salut
Nechezatul nevăzut
De pe steaua strălucind în depărtări,
Fiindcă eu rămân să cred
În frumosul patruped
Şi-n pacifice solii mergând călări.
Vino murgule acum,
Să pornim din nou la drum,
La-nceputu-acestui secol imoral,
Ca un monument măreţ,
Cu un cal şi-un călăreţ,
Ca un lait-motiv de viată, ideal.
Versuri Viorel Naidin.

Unghiul Mort

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unghiul mort.
Şi-ntre timp, ca prin vis,
Visul neplăcut,
Ne-am ales cu nimic,
Viaţa a trecut.
S-a oprit, s-a blocat, tainicul resort,
Am intrat în tunel şi în unghiul mort.
Nevrozaţi, obosiţi, de acest scandal,
Neglijăm şi uităm ce-i esenţial.
Ce minciuni, ce scorneli, ce anestezii,
Poate că în tunel ne vom nărui.
Ce resort, ce tunel, ne-au închis pe noi,
Tot ce-am mers mergem iar, însă-napoi.
Un piston monoton fără înţeles,
Nici un salt, nici un pas, nici un mic progres.
Nici măcar un regres nu ne e permis,
Doar tunel şi unghi mort, într-un cerc închis.
Bani puţini, ani de foc şi oraşe noi
Şi acum nicăieri nu e loc de noi.
Nici progres, nici regres şi soluţii nu-s
Şi treptat ne simţim un popor în plus.
Am muncit şi-am murit pentru fapte mari
Şi acum nu e loc de pensionari.
Jertfe-n sus, jertfe-n jos, e-un moment presant,
Un canal, alt canal şi acum neant.
Cu prăpăd spre prăpăd, ce import-export,
A ajuns personaj unghiul nostru mort.
Nu-i nimic de făcut, nu e loc de-apel,
Doar atât, să intrăm într-un alt tunel.

Suta de Parai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A trecut într-o seară pe stradă-nvelită-n miresme de tei
Era blondă, înaltă și slabă-n prelungirea unor cercei
Avea haine bengoase de firmă, decupate-n prejur de buric
Și-aș putea liniștit să afirm că pe sub rochie n-avea nimic
Imediat am simțit că iau foc, doar hormonii au luat-o din loc
Și-am pornit prin urmare cu veselă sperare
Să văd dacă am noroc, da, da, să văd dacă am noroc
I-am spus mai întâi: „Bună seara!”, ca să vadă că nu sunt golan
I-a prins drag delicat primăvara și avea un surâs diafan
Am poftit-o apoi pe la mine, la un vin și-o cină-n doi
Enigmatic a șoptit că vine și-am pornit-o la braț amândoi
Și-a urmat o noapte de vis, de vreo patru ori am făcut bis
O fost o nebunie cum n-o să mai fie
A fost ceva de nedescris, zau că fost ceva de nedescris
Dar a venit apoi dimineața cu miresme de tei înflorit
Matinal am ieșit să fac piața, fericit și complet aiurit
M-am întors într-o fugă acasă, pregătit să fac micul dejun
Fără să visez că urmează o surpriză ca un taifun
Am crezut că sunt în rai, dar vai, ce iluzie, vai!
Căci moatmoazela era trează și mi-a zis cu emfază:
„Hai, scoate-o sută de parai! Hai, hai, scoate-o sută de parai!”
Nici nu știu ce-a mai fost după aceea,
Întrucât m-am drogat ca un prost
Mi-amintesc doar atât că femeia și-a luat banii și dusă a fost
A rămas după ea doar parfumul și-o gaură mare-n buget
Însă viața își continuă drumul și mi-am revenit încet, încet
Dar orgoliul meu a fost distrus, iar concluzia la tot ce mi-am spus
E că atunci când iau foc și hormonii o iau din loc, să rămâi mereu cu steagul sus!