Cugetări.
Peste formele din casă
Înserarea s-a lăsat,
Ziua a ieşit din lume
Monoton şi furişat.
Obosit aprinzi veioza
Care-ţi este căpătâi
Şi priveşti, tăcut, tavanul
Ca pe-o lume-a nimănui.
Amintiri şi vorbe goale
sapă-n tine ca-ntr-un mal
Şi visezi călătorii
Spre ideal!
Dar ce subţire e-nvelişul
Din balonul de săpun
Ce separă înţeleptul
De nebun!
Iată-n vis se furişează
Jucăuşul spiriduş
Şi-n curând realitatea
Te trezeşte ca un duş.
Vezi o lume construită
Pe minciuni şi interes,
Stăpânesc prosperitate
Furătorii de progres.
Inversări ale moralei
Prin „canale” au prins rost
Şi, fireşte, omul bun
E luat de prost!
Ca-ntr-o farsă caraghioasă,
Răsturnată din ibric,
Viaţa noastră ia aspect
De loz în plic!
Libertatea e-o licoare
Cu efect necontrolat,
Sarabandă de destine
Printre cizme de bogat!
O ciupercă otrăvită
Şi-a găsit culcuş călduţ,
Curg imperiile de mită
Peste capete de struţ!
Ai şi tu, în toate astea,
Rezervat, un dublu rol
Tu votezi şi tot tu eşti
Şi spectator!
De la mână pân la gură,
Cu-n salariu demodat,
Tu eşti veşnicul pion
Sacrificat!
Ne-a adus democraţia
Fastul halucinogen
Şi-a instituit domnia
Păcăliciului monden.
Deghizări televizate
Sunt motive de negoţ,
Cheile de la palate
Le obţine cel mai hoţ!
Şi te-ntrebi atunci, ca prostul,
Care-i bun şi care-i rău,
Ce morală guvernează
Peste hău?
Şi sătul de Coca-Cola
Şi de stele de carton
Te cuprinde ameţeala
Monotooooon…
Adevăruri fără leac
Spuse la final de veac,
Adevăruri spuse la final de veac.
Cristian Buica, 1999.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra deziluziilor societății contemporane, marcate de corupție, inegalitate și pierderea valorilor morale. Individul se simte neputincios și manipulat într-un sistem viciat.