Baladă pentru Amza Pellea.
C. Buică/A. Păunescu.
Ai plecat de copil
Dintre-ai tăi din Băilești,
Te-ai întors monument,
Prințul glumei românești.
Uite anii nu sunt anii,
Te îmbeți de libertate
Când limbuți și când tăcuți,
Și pe alții îi îngâni,
Au venit americanii,
Românie ai de toate,
Scoală, Amzo, să-i saluți.
Însă nu prea ai români.
A intrat în România
Când ne iau atâția pielea
Europa pân’ la cot
Și nu zice nimeni pâs,
Și-a venit democrația,
Ne gândim la Amza Pellea
Numai tu n-ai drept de vot.
Și îi îngropăm în râs.
Râde-n hohote planeta,
Ești atâta de departe,
Dar noi plângem, ce păcat,
Suferința te-a constrâns,
Când negociind cu Veta
Viața mamii ei de moarte,
Sucă s-a privatizat.
Amzo, scoate-ne din plâns.
Din etapă în etapă
Vin românii să se-nchine
Nu ajungem nicăieri,
Către marele oltean,
După ce să mai bem apă
Comedia-ți vine bine,
Dacă toți suntem șomeri.
Genial tragedian.
Românie nani, nani,
Tu, pe-ai tăi de-acasă nu-i
Ai ajuns printre cei mici,
Pâinea-n țest a spus ceva,
C-au venit americanii
Iese zaibărul pe uliți
Dar și rușii sunt aici.
Întrebând de gura ta.
Poate nici n-auzi refrenul
Pentru care-am lăcrimat
Dac-a fluierat și trenul
Ce trecea spre Calafat.
E o apă mai la vale
Și deasupra e un nor
Și bat vânturi infernale,
Crucea marelui actor.
Mai la sud se-aude tunul
Și în est e iarăși rău,
Amzo, va veni Crăciunul
Și ni-i dor de hazul tău.
Pune caii la căruță,
Te rugăm să te grăbești,
Că oltenii nu te cruță
Și-ți fac bronz la Băilești.
Fii și tu acolo, frate,
Te rugăm să vii urgent
Ca să râzi pe deșelate
Când te vezi în monument.
Și fă râsul terapie
Și fă-l rege pe artist,
Fă un pic de bucurie
Pentru neamul tău cel trist.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus marelui actor Amza Pellea, exprimând dorul de umorul și talentul său într-o Românie plină de probleme. Versurile reflectă nostalgia pentru vremurile trecute și o critică subtilă a prezentului.