Versuri corectate și adnotate
În sufletul acesta de strigoiport amintiri sinucise,iar printre eleDumnezeu se plimbăperimatca un cântec de flaşnetă pe stradă.El vorbeşte cu toţişi-ntr-o zi şi cu mineşi cuvintele luiparfumate în stil anacronicpomeneau de credinţă, de ceruri,dar de coaja de pâine uscatănu mi-a spus că-ntr-o zi va ajungemai rotundă, mai plină, mai caldă.Se-aduna Dumnezeu din bisericicu armate de morţi … Citește mai mult
Noi, cei care am fost la Maydanekgazațiși arși de vii,trăim acum în milioane de rănice supurează în carnea omenirii.Ne ustură și mai tare focul ce-l aprindeți pe tăcuteși gândul vostru ne apasă sufletul mai greu,mai ucigaș ca presiunea gazelor din lagărul acela.Unde-ați plecat,sub care cer vreți să zidiți a doua oară Maydanek-ul?Să nu ne mai … Citește mai mult
Da,sunt copil şi beau smântâna din ulcică,mănânc dulceaţa din paharul cel mare al lui Dumnezeu.Da, sunt copil şi-mi este totdeauna foame:de sărutări, de mângâieri, de bucurii, de tineşi nu ajung nicicând să am destul.Da,sunt copil şi mă ascund în sânul feerieipe care tu o izbuteşti cu ochii şi cu zâmbetul iubirii.Eu mă ascund în feeria … Citește mai mult
Cum te pot chema aici să fii lângă mine,dragostea mea?Să cer vântului ce disprețuiește spațiulsă mi te-aducă năvălitoare?Să cer stelelor ce sclipesc nemuritoaresă te compună pe bolta cerului?Să cer luminii zilei care ne vede pe amândoisă ne unească fețele?Să cer lunii să te reflecte-n ochii mei?Să cer nopții să-mi refacă sărutul tăupe buzele mele însetate?Să … Citește mai mult
În fundul clasei plânge gol cuierul,În bănci, ascultă praful lecția tăcut,Pe sală trece-alene ușierul,Iar vântul-afară-și trece de urât.De pe catedră-o umbră-nchipuităTronează cu-un “silentium” pedant,Pe tablă-o muscă ia notițeȘi-o corectează un gândac savant.Lumina-și cere voie-afară,Iar locul ei, mâhnit, îl ia amurgul,Din ce în ce, fereastra-i mai neclară,Chiar praful-n bănci dă semn de plictiseală.Gândacul s-a lăsat de … Citește mai mult
Ți-aș povesti o idilăîn care frunzele să cadă-alene pe cărăriși părăsite băncile prin parcuris-asculte foșnetul ce-l face toamnacând umbrele amanților romanticiar trece peste tristele-i podoabe.Acolo-ntr-un boschet, pe-o bancă rece,când seara ca pustiul s-ar întinde,ți-aș povesti c-au mai rămas în urmădar două umbre strâns îmbrățișate.Cu ce cuvinte-aș povesti idiladecât cu “frunze”, “toamnă” și “amor”?(În care tu … Citește mai mult
Eu cumpăr bucurii din stele și din vise și le înșir pe raze de soare cu sărutări pe șirul anilor vieții. Eu cumpăr bucurii în ceruri și în simple frunze de arbori și le împletesc în formă de cunună pentru tine. Eu cumpăr bucurii din florile umile sau semețe, pe pajiști sau în sere, și … Citește mai mult
Stați răvășite oase!Stați la soare,cât marginea acestei gropimai șadeîn așteptarea unui trup,cu muzici,cu doamne,cu eterși cu coroane!Apoi,cuminți, când veți vedea mulțimea,să v-adunați în săculețul alb de pânză,să nu-ntrebați nimic,să nu vă zbateți!Da..văd femuru-acesta, plin de soare(crucea păstrează-un nume de femeie)ce carne albă-o fi avut odată?Cât de rotundă coapsa,cât de caldăs-a-nfiorat de mânacăror oase?Dar osu-acesta fin,ce … Citește mai mult
Singurătate,vino,şi-ai să găseşti la mine doar pereţii..Dar nu cumva să treci pe strada marecăci te-ar cunoaşte de departe presimţireaşi-ar suferi.Să vii prin dos.Sări peste gardul putred din grădină,fă-ţi loc prin bălăriile crescutepe lângă cuşca-n care ştii un câine;n-o să te latre,nu mai este..Am să te port prin camerele goale,în beci,în podşi-afară pe terasă,ca un samsar … Citește mai mult
Tu nu vei înțelege niciodatăce-nseamnă să te iei de piept cu vidul,să-mbăţişezi absenţaca pe o cruce receridicată-n vântşi să visezi pe aripile disperăriică mergi la-nmormântarea propriei speranţe.Tu nu vei înțelege niciodatăce-seamnă când trăieştiîn partea fără soare-a unui zid,acolo unde totul este vidşi unde nu mai sunt nici zori,acolo unde nu eşti tu şi nu sunt … Citește mai mult