https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-mostenire https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-mostenire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89181 →]]> Două bogății: Minas
și cuvintele.
Să mergi de la una la alta, culegând
făina, fierul, substantivul, sunetul.
Să te odihnești de una în cealaltă. Cuvintele
asumând codul mineral.
Minereuri muzicalizându-se în vocale.
Ca un păstor să te simți: peste minunate turme.

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-mostenire/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-absenta https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-absenta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89182 →]]> Multă vreme am crezut că absența înseamnă lipsă.
Și plângeam, ignorant, această lipsă.
Astăzi nu mă mai plâng.
Nu există lipsă în absență.
Absența este o prezență în mine.
O simt, albă, atât de bine prinsă, cuibărită în brațele mele,
încât râd și dansez și inventez exclamații vesele,
fiindcă absența, această absență asimilată,
nimeni nu poate să mi-o fure.

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-absenta/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-metafizica-corpului https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-metafizica-corpului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89183 →]]> Pentru Sonia von Brusky.
Metafizica corpului se întrezărește
în imagini. Sufletul corpului
își modelează în fiecare fragment muzica
sferelor și a esențelor
dincolo de simpla carne și de simplele unghii.
În fiece tăcere a trupului se identifică
linia sensului universal
care îi imprimă formei secunde și tranzitive
solemna marcă a zeilor
și a visului.
Printre frunze surprinzi
la ultima nimfă
ceea ce la femeie încă mai e ram și rouă
și, mai mult ca natura, gândul
despre unitatea inițială a lumii:
femeie plantă briză mare,
ființă telurică, spontană,
ca și cum ea ar fi ramură
din infinitul arbore care condensează
marea, soarele, sarea, suflul acru al vieții.
De extaz și cutremurare se scaldă privirea
în fața luminoasei fese opalescente,
coapsa, pântecul sacru, promis
ritualului de a exista, iar apoi tot ceea ce trupul
rezumă din cealaltă viață, și mai înflorită,
în care am fost cu toții pământ, sevă și iubire.
Iată că se ridică ființa, în transparența
perfectei înfășurări.

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-metafizica-corpului/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-aspiratie https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-aspiratie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77910 →]]> Nu mai voiam acea adorare maternă
care până la urmă ne obosește, șiroind de panică,
și nici sentimentul vreunei descoperiri cum pătrunsă
era Catarina Kippenberg la picioarele lui Rilke.
Nu mai voiam nici iubirea, sub strania deghizare
a aceleiași dezolate nimfe rătăcind prin pustiu,
nici permanenta căutare de sete și nu de limfă,
nici simpla roză a sexului, de asemenea,
ascunsă, cu totul întâmplător, în hanurile vântului,
tot așa cum nu-mi doresc nici prietenia geometrică
de suflete ce reciproc se aleg ca o recoltă orgolioasă,
întrepătrundere, poate? de carențe mult melancolice.
Înainte de toate vreau fidela indiferență
însă bine dozată, ca să susțină viața
și, în amestecul ei de cruzime și diamant, să poată
sugera sfârșitul fără injustiția recompenselor.

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-aspiratie/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-femeie-pasind-goala-prin-casa https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-femeie-pasind-goala-prin-casa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77926 →]]> Femeie pășind goală prin casă
învăluie lumea cu-atâta pace.
Nu e o goliciune căutată, provocatoare.
E un fel de a umbla îmbrăcată în goliciune,
inocență de călugăriță și trup de apă.
Corpul nici măcar nu e perceput
de ritmul care-l transportă.
Tranzitează doar niște curbe în stare de puritate
conferindu-i vieții un nume: castitate.
Pilozitățile fascinante nu perturbă.
Sâni, fese (armistițiu tacit)
nu doresc să se războiască. Nici eu nu vreau.

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-femeie-pasind-goala-prin-casa/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-lupta https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-lupta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77942 →]]> Eu nu pot nimic împotriva lui Dumnezeu și nici el împotriva mea.
E o bătălie zadarnică, o luptă în umbră
între mine și numele lui.
Dumnezeu nu mă urmărește în plină zi.
El își instalează pe timpul nopții ambuscadele.
Eu mă arunc pieptiș, mă zbat, înjur
și mă eliberez, jupuit de viu.
Dimineața, la micul dejun, e rândul meu să-l provoc.
El îmi întoarce spatele, nici nu mă ascultă,
iar ziua nu trece în profitul nici unuia dintre adversari.
Dumnezeu rănește prin trădare.
Folosesc și eu împotriva lui strategii necinstite.
Iar învingătorul (dacă există vreunul) nu va simți nici o plăcere
din victoria echivocă.

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-lupta/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-anul-trecut https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-anul-trecut#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77958 →]]> Anul trecut nu a trecut,
continuă neîncetat.
Degeaba fixez noi întâlniri.
Toate sunt întâlniri trecute.
Străzile, tot din an trecut,
și oamenii, mereu aceiași,
cu-aceleași gesturi și cuvinte.
Un cer având exact aceleași
culori în dis-de-dimineață,
de soare plin, care declină,
strărepetat ca-n trecut.
Iar morții, deși îngropați
anul trecut, se-ngroapă zilnic.
Eu mi-ascult teama, număr libelule
și mestec pâinea anului trecut.
Și tot așa va fi de-acum ‘nainte.
Nu reușesc din mine să elimin
anul trecut.

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-anul-trecut/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-consolare-pe-plaja https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-consolare-pe-plaja#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77974 →]]> Haide, nu plânge.
Copilăria este pierdută.
Tinerețea este pierdută.
Dar viața nu a fost pierdută.
Prima dragoste a trecut.
A doua dragoste a trecut.
A treia iubire a trecut.
Dar inima merge mai departe.
Ți-ai pierdut cel mai bun prieten.
Nu ați încercat nicio călătorie.
Nu dețineți o mașină, o navă, un teren.
Dar ai un câine.
Câteva cuvinte dure,
cu o voce blândă, te-au lovit.
Nu se vindecă niciodată, niciodată.
Dar cum rămâne cu umorul?
Injustiția nu poate fi rezolvată.
În umbra lumii greșite
ai mormăit un protest timid.
Dar vor veni și alții.
În concluzie, ar trebui să
să vă aruncați, o dată pentru totdeauna, în apă.
Ești gol în nisip, în vânt..
Dormi, fiul meu.
Vol. MAŞINA LUMII şi alte poeme

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-consolare-pe-plaja/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-dorinta-ultimativa https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-dorinta-ultimativa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77911 →]]> Aș vrea să am curajul
să povestesc al meu secret
lumii întregi
despre această dragoste
despre a vrea
despre dorință
tu ești ce vreau
dorința mea cea mai mare
despre care mor să vorbesc
să declar cu voce tare
această sănătoasă nebunie
a fi în brațele tale
pierdut între săruturile tale
nebun de dorință
aș vrea să pot recita versuri
să cânt în cele patru vânturi
vorbe ce izvorăsc
tu! inspirația mea
Motivația mea
Aș dori să pot povesti visuri
să împart dorința mea secretă
De a părăsi totul
ca să trăiesc cu tine
dorința mea ultimativă.

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-dorinta-ultimativa/feed 0 https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-plinul-si-golul https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-plinul-si-golul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77927 →]]> Oh, de câte-mi aduc eu aminte.
Dar dacă nu mi-aș aminti?
Și sufletul cu totul altul mi-ar fi,
cu totul altul și chipul meu.
Oh, cât de multe lucruri am și uitat.
Dar dacă nu le-aș fi uitat?
Poate eram astăzi omul-minune,
rătăcind pe drum fără țeastă.
Oh, ce mă uit și ce-mi aduc aminte,
de câte, de mult îmi aduc aminte și uit
în fluxuri și refluxuri egale,
în îmbrățișări simultane.
Dar până la urmă, cum aș putea
să dau înapoi aceste fățărnicii?
Ce straniu cufăr păstrează
în mine și ceața lui și cenușa,
și moștenirea lui cea de flăcări,
iar în acest timp viața își etalează
limitele, iar fiecare ceas este ceasul
cel datorat în balanța memoriei,
care plânge și râde, egal?

]]> https://versuri.pro/carlos-drummond-de-andrade-plinul-si-golul/feed 0