C. O. D. – Versuri.pro

Apus Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Era o zi ca oricare alta, aceeași rutină
Cafea, țigări apoi iar fugeam de lumină
Până când am hotărât, că pot mai mult de-atât
Și-am refuzat puținul, sperând la mai mult.
„Vrei totul sau nimic?”, mă-ntrebam tot mai des
De mic am învățat să merg sau să fug de interes
Însă alte persoane mă priveau cu dispreț
Tocmai pentru că deveneam tot mai descurcăreț.
Auzind vorbe pe la spate mi-am dorit să fiu surd
Ignoranța e un domeniu pe care l-am depășit râzând
Nu vreau să mă plâng, astfel am hotărât
Să renunț la orgoliu, să prefac totul în cuvânt.
Eșecul m-a urmărit, de parcă-mi era umbra
Mă-ntepa-ncet, secundă cu secundă
Oare după-o să reziști într-un mediu ostil,
Unde falsitatea și prostia înfloresc în mare stil?.
Șapte zile în întuneric nu-i o poveste fictivă
Singura ființă ce mă privea, era reflexia din oglindă
Stând închis fără somn, apă și mâncare
Am descoperit o nouă lume, nu îmi dai crezare?.
De mințit, mint toți! Zi tu, cunoști o persoană?
Să-ți arate de la început toată latura umană?
Mi-am ucis îngerul păzitor, că era de decor.
Mi-am vindecat singur rănile de parcă eram doctor.
Tocmai în momentul în care m-am pus pe picioare
Am auzit o voce străină, și nu credeam în re-ncarnare
A doua zi culoarea ochilor, mi s-a schimbat
Familia mă scuipă, de parcă eram deocheat.
Mă simțeam al nimănui, eram doar un ratat
Doborât de ideea că și speranța a plecat
Și nu o să revină, depresia era foarte-aproape
La fel și ideea că m-am schimbat peste noapte.
Cu julituri pe coate, m-am cam săturat de toate
Perspectiva mea-i gradată azi la 180 de grade
Nu știu cum am ajuns pe punctul de a pune punct
Seara mă fură somnul doar cu gândul la mormânt.
Ce viziune tristă, mă macină lent, dar sigur
A rămas puțin, dar puținul mă face să m-asigur
De priorități fără niciun semn, ca la circulație
Fac parte din populație doar că sper la civilizație.
Am stat prea mult închis, orbit zilnic de non-culori
Non-valori singure ca mine țineam ochii pe nori
Eram scârbit de divinitate, azi nu o bag în seamă
Pentru că în final ce ignori, tremură de teamă.
Temele colerice mă disprețuiesc și mulțumesc
Îngenunchiat de realitate încă pot să clipesc
S-admir imagini pline de viață și nu regret
Că lumea mea de ruine a fost ștearsă cu un zâmbet

C. O. D - Limite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Vezi tu, n-a fost să fie,
Admiram valuri triste ca velele îmbătrânite.
Simte lipsa urmelor trecute și strivite,
Totul se repetă, însă, acum n-a fost să fie.
Anii trec de parcă n-a uitat nimic la fel ca tine,
Cândva, poate trecem peste, simțurile îmi joacă feste,
Ca gata să manifeste, dar se opresc la fix,
Declin polemic.
Trăim, mint, ne rezumăm la antonim,
Murim de dragul de a arăta că am fost fără rost,
Oare chiar așa a fost să fie?
Fericirea minte, nu căuta sinonim.
Indiferent de stare, răsplată, întâmplare,
Acel ceva lipsește, poate că nu-l accepți.
Până înveți a-ți orna pașii către pustiu,
Așa a fost să fie sau așa a fost să fiu?

Refren:
Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv,
Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv.
Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit,
Altă foaie, altă muză, același chip. (x2)

Strofa II:
Film de scurt metraj, ce falsă-i revenirea,
Pentru ce dai ceasul înapoi, acoperă-ți privirea.
Cât ai să aștepți, atât cât am așteptat,
Rolul meu aici încet, încet a clacat.
Plângi de o secundă, au trecut eternități,
Flori în număr par, am notat acele dăți.
În care eram în stare de orice, pentru nimic,
Așteptam, așteptarea a fost contra timp.
Contra mea, contra pusă în ace secunde,
Bate atât de sadic, așa a fost să fie?
Mișcări în indigo, unde te-ntrebți acum?
Închide ușa, trântind, rămas bun.
De ce ai plecat, ceasornicar pierdut,
De ce ai ales să simt fiori în amănunt?
Însă ceva îmi coase membrele de pământ,
Singurătatea-i minimală, om nu mai sunt.

Refren:
Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv,
Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv.
Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit,
Altă foaie, altă muză, același chip. (x2)

Strofa III:
De care mă feresc, ca de mine însumi,
Tu nu mă cunoști, nici eu,
Dar încerc să trec inimi de linii, destinații prevăzute,
Eu pe ambele părți, tu, nicăieri.
Așa a fost să fie, nu-i momentul să zâmbești,
Final trist, reluăm, găsim răspunsul,
Ce păcat că-l știu și e plin de neajunsuri,
Nu-i momentul să plângi, poți să zâmbești!
Amuzant, de parcă-s indigoul meu opus,
Oglinda peste cerneală, răsărit sau apus?
Eternul s-a limitat într-un monolog voit,
Așa a fost să fie, așa a vrut să admit.
Nu-mi pasă, știi prea bine că mă mint,
Gratiile-mi limitează, viziunea-n vid.
Viața mea se rezumă la un jalnic refren,
Cumplit și ochi imaginari, încă mai sper.

Refren:
Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv,
Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv.
Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit,
Altă foaie, altă muză, același chip. (x2)

C. O. D - Schimb Suicidal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai să facem cunoștință:
„Salut! Eu sunt un nimeni și ne știm de ceva timp,
Doar că și el pentru mine, a cam trecut grăbit.
De când sunt eu, aud vorbe bune pe la spate
Pentru că le spun în față, nu prea mi se dă dreptate!
În acest labirint clădit, așa zis creator,
Merg pe drumul nimănui indiferent de viitor.
Mă închid, uit în spațiu, renegat ca noaptea,
El a vrut familie și acuma-și descrie singurătatea!
Un maniac, insomniac, decedat cu apucături de drac,
Joacă parkour pe stele și voi numiți asta zodiac!
A plecat de ceva vreme să studieze ce a creat
Și s-a întors cardiac, azi e de neînduplecat!
Un parvenit din cer a greșit rocada dintre stări,
Ajungând pe tabla în carouri fără drept de mișcări.
Astea-s întâmplări pe care nu orice om le vede:
Până și Manole, își cere scuze și bate în perete!
Secretul zilei de mâine conturează omul: o ruină,
Oare universul nu s-a săturat de aceeași rutină?!
Ieftină e viața însă îți plătesc scump prezența!
Vreau o scutire infinită, să îmi răscumpăr clemența!
Pune pe cântar orice dar primit. Hai nu fii avar!
Să vezi cum Dumnezeu te fură, că e mercenar.
Fă un schimb suicidal din care ai doar de câștigat,
Gândește-te la trecut spune ce ai abandonat
Sau cine te-a așteptat, deși mereu ai spus NU!
Priveste-ți eșecul ulterior, răspunsul ești TU!
Răspunsul ești TU!”

C. O. D feat Ra' - Deraieri Ocazionale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Ra’]
Arcaş la modu-mi dezlănţui fantasma
Îmi iau spre porţi elan, mă piş pe porţelan
Le spulber masca
Sunt fix ce neg genetic
Eşti ca Puya când s-a luat de Peg
Încalţă-te cu mă-ta, îi zdreanţă teoretic
Nu-mi demonstra
Un demon strangulat beşi-n p***a mea
V-arăt cu degetu ca Urameshi
Simte-mi ura deşi-n general e cancer
Şi nu face excepţii
Comoditatea mea zace-n decepţii
Zar ce-l ţii, atât de prost că-l scapi
E-un vârf de lance, o să se-nţepe celţii
Mă-ntorc cu-n cap de leu ca Chelsea
Încearcă să reţii,
Că diavolu-mi vorbeşte şi-ncerc să-i prind tripu
Şi-ncep să-i văd pe toţi
Ca pe monezi, le lasă-n urmă dricu
Cine-l conduce, mă ling pe bot de ulcer
Un cer, e prea departe să mă piş
Şi-l trag aproape-n m. u. g. e. n
E-o luptă strânsă, eu lupt să strâng, să-mi bag p***a-n fisk ca Peter
Fac ce mă taie capu, că arbitru şi-a luat liber
Ce căcat, tinde
Niciun lanţ nu se extinde
În seri plin de chestii ce nu ştiu de unde vin
Şi mi-e greu să le previn
Să vină-n tine prinde-n plin.
[C. o. D]
Am o scârbă divină, şi-o ură plină de vină
Ce-mi taie filmul, ca factura la lumină
Bag un shot de m***ă cu Iisus, am mai spus
Că acolo sus, toate pe p***a s-au dus, ce răspuns
Mă întorc debusolat şi agitat cu dureri de cap
Dar nu ştiu când am plecat sau ce am lăsat
Separat de resturi, semnez pactul cu Satan
Intru în clan, speram să judec totul ca Avram
Visam o mie şi una de nopţi trăite-n Paradis
Vis a vis de tine, însă repede m-am convins
Că mi-am învins destinul, nimeni nu mă crede
Am deşertul pe limbă, scuip miraje secrete
Stau într-o ureche muzicală, e rost de fală?
Vreau o reacţie fatală, văd roşu pe verticală
Faci avansuri materiale, lichidarea e prielnică
Arunc o predică drept piedică, da nu-i eretică
Duci lipsa de metrică, rezişti ca un debil
Dacă sar căţele pe tine înseamnă că eşti zoofil
Unii aşteaptă sfârşitul, eu îl privesc prin lupă
Alţii dau cu sete când Pterodactilii scuipă

C. O. D - Aparența Fericirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am auzit urlete mărunte
Amestecate cu nevoi
Am văzut mii de cuvinte
Aruncate-n hazardul pe voi
N-am înțeles nimic
Dar m-am simțit atras
Într-o dimensiune paralelă
Din scurt pan’ la impas
Printr-un vârf de compas
Menit să încadreze tot
Am ieșit din rază,
Sincer nu credeam că pot
Și m-am înșelat
Aparența fericirii e înșelătoare
Prin cântec leg
Iubirea de moarte
Ca o privighetoare
Umbre condamnate la viață
Vestesc întuneric
Apusul apare
Paradoxal răsare-n mediul prielnic
În care domină
Doar foamea de lumină
În surdină
Felinare bântuite zac
Fără nici o vină
Așa descrie cerul
Pătat de stele
Doar fapte reci
Ce așteaptă în zadar
Să fie colorate
Însă toți pictorii
Au viziunile amputate
E trist!
Dinadins,
Acest tablou plin de viață
A fost stins.

Refren (x2):
Cuvintele spun totul
Vorbele ascund multe
Fericirea-n aparențe
Negre se ascunde
Umbra ei stă de șase
Mereu să te asculte
Oferindu-ți ofrandă
Doar amăgiri mărunte.

Parcă totul a ofilit
Încerc să găsesc clemență
Pentru fapte din trecut
Însă simt o nouă prezență
Prinsă în regrete
Ce încearcă să-mi vorbească
Până și gândurile
Cred că au ajuns să mă urască
Statui spânzurate plâng
Cu lacrimi de mir
Lumea a început să pară
Doar un simplu cimitir
La margine-n timp
Cântă o mierlă cu coasa
Inima-i stoarsă
Ma face să vreau iar acasă
Singurătatea
Uneori îmi e tovarăș de drum
Flăcări vii dansează
Afară-ncet plouă cu scrum
Renunț la umbrelă
Visele încerc să mi le-adun
Umbre din trecut îmi schimbă direcția
Acum
Totul devine o dezamăgire
O ultimă închipuire
A pierzaniei negre
Ce vieții îi dă de știre
Pașii mă călăuzesc către sfârșit
Lumina o țintesc
Însă în întuneric
Încet sufletește orbesc.

Refren (x2):
Cuvintele spun totul
Vorbele ascund multe
Fericirea-n aparențe
Negre se ascunde
Umbra ei stă de șase
Mereu să te asculte
Oferindu-ți ofrandă
Doar amăgiri mărunte

Fericit (feat. Krepoo, Dilimanjaro Si Carpatin)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eram așa de fericit până am descoperit
Un portal în care scria: intră și vei fi fericit
Ce tâmpit am fost, problema e că am rămas așa
Și nu o văd o portiță pentru a schimba ceva,
În ciuda ta m-am schimbat, e irelevant
Schițam pedepse grele până, când am decupat
Un portret cioplit, de un cărbune și anume
Ia spune cine era, dar prefer să nu dau nume
Sunt sictirit starea mi se citește prin pupile,
N-am bani, dar totuși sunt beat de 10 zile
Când sunt în viață am un singur lucru de făcut
Să mă distrug constant și să mă urăsc mai mult.
N-am început asta voit am fost obligat
Și așa dintr-un premiant am ajuns un retardat
Sfidez fericirea doar așa poți zâmbi constant,
Ca într-o urgie le-am pus pe toate cap la cap
M-am săturat să număr pe degete momentele frumoase
Sunt un actual nimic viitor spălător de vase,
Vezi ce frumoasă e viața spui că am multe probleme
Dar tu o arzi fericit pentru că nu ai răspuns la ele.
Eram așa de fericit
Până am descoperit
Că voiam să-ți spun atâtea
Și dintr-o dată am amuțit
Nu mai puteam vorbi dar continuam să merg
Deodată văd o intrare acum știu încotro mă îndrept
Nu știu cum am intrat dar nu pot găsi ieșirea
Pe viață în jocul asta asta mi-a fost menirea
Vad desene pe pereți simt fiori pe șira spinării
Prea multe amintiri oare ce să las uitării
Nu trece o zi fără să mă macine acel rând
Curând iubirea e hrană și mă simt flămând
Zguduit de decizii greșite deloc nu m-am gândit
Momentul potrivit nu-i niciodată bine gândit
Nu prind aripi dar mintea îmi zboară uneori
Mai bine te prinzi că
Prietenii tăi sunt doar niște buni actori
În rest îți cauți rostul ce primești detest
Când văd că viața asta mă supune la câte un test
Mă consider un inamic al timpului
Infinit al tripului, urmez calea subconștientului
Orice lovesc orice iubesc orice ating
Toate se aprind atât de repede dar la final se sting.
Eram așa de fericit
Până când am descoperit că
Eu nu am timp să mă gândesc la
Cum e să fii în criză de timp
Ca o briză tot simt un sipozeon inexistent
La care n-am fost invitat
De atunci stau vigilent
O să-mi plătească fiecare gen
Nu pun accent pe genii
Dar uite cum ajung oameni doxați să vândă eugenii sunt eu
Stau singur ca în prima zi
Dar în viața ți-o faci cu mâna ta
Ca și marie curie soare cu dinți de fierăstrău
De ce rânjești jegos am auzit că ești periculos
Astăzi ești norocos astăzi toate merg pe dos,
Dar mai bine eu merg pe jos
Decât să mă prindă noaptea mort de beat
Într-un ratb jegos mă pun la locul meu și scriu,
Dar degeaba descriu stări
Dacă nu sunt în stare să fiu viu
Stau în sicriu ca în jacuzzi, Bacovia-i invidios
I-am spart o sticlă în cap
Hai să vedem cine e prost
Eu nu prea faceam scandal de la o sticlă
Dar el a sunat salvarea și
A lăsat pe speaker și acum poliția despică firul-n 4 cărarea-n 7
Fii implicit că-s fericit pot să dorm liniștit la noapte.
Eram atât de fericit
Până am descoperit că
Degeaba ai talent dacă
Nu îl dezvolți în timp chiar
Eram fericit gândindu-mă că
Eu cunosc multe și totuși
Mi-am dat seama că nu știu nimic
Fericirea e înșelătoare dar nu regreta
Niciodată momentele în care ai adus
Un râs pe un chip indecis
La un pahar de amar cu sticla
Stau de vorba cu timpul și îmi fură din nisip
După o vreme caldă cu soare și zâmbete cultivate frumos
Fii sigur că vine ninsoare
Nu-i tare când oamenii dezamăgesc
Dar toate întâmplările nasoale
M-au învățat că doare
Să te implici emoțional,
Dar așa suntem noi mulțumit de educație
Nu suntem turmă de oi
Și nevoi apar treptat, condiționat să nu las
Semne am renunțat de mult să mai arunc în foc lemne

C. O. D - Extremități (Ziua V)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(Did you not hear the first time? Very well I shall repeat the pronouncement.
My executive order, your execution date has been changed once again. Your execution
will be carried out tomorrow.).
Ura mea e un diamant, mulți l-au șlefuit.
Jefuit de nimicuri cumva tre’ să achit.
Somnul frânge gratii, mai bine cască ochii,
Sânge pe lemn de nuc, unde trebuie s-o duc?.
Știu un copil, îl văd doar în oglindă.
Cutremur generat de frisoane cerebrale
Turnăm mult cu gândul la aripi de apoi,
Ca mai apoi să le taie, că vrea înapoi.
Frica e-un avânt al neputinței omenești,
Ocrotesc personalități, tu nu îndrăznești
Să calci pe urmele noastre, vrei în față
Vorbind fiind pe la spate, s-a schimbat la față.
Acum adun cununi de pe Dealul Golgotei
C-o lecție-n colecție ca sugrumare-aortei
Parfumul de tei dispare, plăcerea e geroasă
Lasă cartea în urmă și se-ntoarce acasă.
(Formed ability and power. If their form, ability, and power are exactly the same, then why is it one becomes the king and controls the battle? There’s only one answer.. INSTINCT!!!).
Aveam stofă de croitor, îmi croiam un drum
În care puteam să te revăd, îmi e dor acum
Inevitabilul s-a ascuns, azi e intermitent
Prezența asta mă chinuie, răspund cu absent.
Ieri a venit la mine, m-a rugat să mă opresc
I-am spus să plece, nu-mi pasă dacă reușesc!
Sunt propriul meu experiment, tu mă voiai
Era fără rost că nu știai ce fir să tai.
Adorm cu venele-n sânge, pulsarea mă frânge
Am scris atâtea pagini și tot nu ajunge..
Pierdut într-un coșmar, încep să tresar
Amar pe buze, sting focul de la capăt iar.
Las povara-n mormânt, acopăr cu pământ
Finisez iluzii-n lanțuri, amenajând
Destinația finală, deși mă pierd ca pe idei
La modu’.. plec dup-un ideal și las în urmă trei.
(Hehe.. Well, why are you saying you’re sorry? Your stupidity, you won.).
Toți sunt doctori, operează schimbarea
Vin cu pași de Yeti, dintr-o epocă polară
Oare cum percep să pricep, toată valea
Mă scufund pierzându-mi capul și frontala.
Miroase a tei, ateii stau cu sfinții de vorbă
Uimiți de greșeli cu final de anecdotă
Dotați cu lanțuri în jurul mărului culege
Cu lege de ierbivor, alege, se subînțelege.
Priviri din pivniță caută nisip,
Ia-ți numele din deșert indiferent de poruncă,
Aruncă argint viu, globulele se subjugă
Căpitan nenăscut, lăsat pe perisip.
Risipa domină-i de pomină, uită lista
Scot la licitație învățături, doritori există
Banal iar, om sfârșit cu potențial
Artificiile aprind lumânările de final.
(Do you know how I hate rain? And it rains in this world, too. If your heart is troubled,
the skies will become cloudy. If you grieve, it will rain ever so easily.
I wonder if you can understand.. the fear of being rained on in this lonely world..
To stop that rain, I shall lend you any strength, any power. If you just have faith in me,
I will not allow any rain to fall upon this world.
Trust me.)

C. O. D - Animație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

N-am mai fost demult atât de calm
Ca un îndemn suav, ca o vorbă-n vânt
Ca-n ziua de larevedere eul meu piere
Iar tu erai acolo și-ți făcea plăcere
Toate astea m-au plasat sadic în extreme
Oferindu-ți ție liniște, ca azi ca ieri
Sunt bun de nimic, sigur o să te miște
Dorința vieții de poet stă în nemurire
Chiar dacă toți au plecat, toți au lăsat
În urmă rânduri unice, demne de neuitat
Ce te fac fericit, dar eu nu sunt așa
Aș vrea… Realizez că nu se va-ntâmpla
Din greșeli am învățat că n-am ce învăța
Te asigur prietene, zilnic pot enumera
Seri întregi animate cu pură gelozie
Genialitatea umană se naște din prostie
Eram un copil deși nu ne cunoșteam
Parcă te știam, nu, nu e figură de stil
Oare ce gest subtil m-a făcut să realizez
Că etapele coincid, sunt tot copil
Fie vorba-ntre noi, nu-i nici un secret
Nu pun nimic în evidență, ca un epitet
Țesăturile de întâmplări, rămân în gând
Ca un înger de porțelan cu aripi de plumb
Nu dau hârtii pe sclipiri, învelite-n aur
Uneori mă bucur că am coarne de taur
Spune, cum să nu fiu sătul de viață când
În fiecare noapte trăiesc o nouă eternitate
Singurătatea e icoana ce plânge ne-ncetat
Și-mi pare rău de anii în care la ea m-am rugat
N-am fost forțat, am făcut-o din plăcere
Acum a sosit momentul să ne luăm larevedere
N-ai habar de ce simt, dacă vrei să știi
Pune-te în haina mea și poate te vei regăsi
Gest curat, uitat, orice ființă efemeră
Își clădește viața aplaudând de pe schelă
Fără arhitect, fără acel ceva concret
Din această cauză, omul nu este perfect
Ce rost ar avea, amintirile nu se pierd
Iar eu nu pot repara greșeli ca-n Erased

C. O. D - Freestyle cu Lăutarul din Beci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Yo. Ce să înțeleg din ignoranța pe care m-am clădit?
Ca tâlharul care vinde deși nu e plătit.
E de neînchipuit! Cad fără să mă ridic.
Vezi, Kuma a alergat o viață și n-a mai obosit!
Tremur necontenit de ceva timp.. puțin banal
Scriu accelerat, deci tu poți s-o iei personal!
E vital să mă înțeleg până nu mă pierd de tot
Când jocul vieții sale e aripă cu apucături de pivot
Din tot ce scot se înțelege prea puțin,
Sunt conștient de ce nu am și încerc să-mi revin
Des mă îmbăt din chin, să revăd regretul,
Vreau să trăiesc clipa, nu să imortalizez momentul!
Când ești prea obosit să faci o faptă bună, îți spun eu..
Că fix atunci se ascunde Dumnezeu!
Definește arta chemării cu sudoare inerent,
Pot alege pierderea fără să-ți fiu oponent.
Sacrificiile maturizează forțat ființa
Ținând in legătură strânsă suferința cu biruința
Mi-am acceptat sentința, acum
Revăd fapte fără voință, ca pe ultimul drum
Oamenii pleacă dacă stai cu venitul nasol,
M-am resemnat pierzându-mi sufletul de tot în viscol
Fără efective vin când nu știi ce înseamnă să ierți
Oricum, niciodată nu e prea devreme să regreți!
N-ai cum să stăpânești ceva ce te ține-n viață
Discrepanța lirică ucide! Ia asta ca povață!
Zâmbind pe sub mască, nu te scuturi de păcate,
Mușcând mâna caldă ce te împinge de la spate
Ce discuții despre demnitate cu iz de omolog?
Pustiul contemporan definește doar monolog!
Nu există vorbe fără fapte, ca zi fără noapte
Pe crucea vieții tale, faptele-ți rămân gravate!
Tu poți să negi, poți să alegi, poți să pleci,
Deci nu încerca să judeci, dacă nu vrei sa vindeci
Uneori mă umilesc voit doar să te fac sa râzi,
Dacă asta nu e poezie, nu știu ce ar trebui să fie..
Ya..

C. O. D - Va Urma… (Îmi Pare Rău)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am ajuns la final și insist să spun
Tot ce-am omis înainte de rămas bun
Acum te rog să iei un loc, să asculți
Opera unui orb scrisă pentru surdomuți
Umblăm desculți, gândim foarte mult
Vorbim puțin doar când ajungi cărunt
Ai curajul să relatezi adevărul fără să minți,
Realizând că-ți pare rău… Încă mai simți?
Acea teamă copilărească umbrită de dor
De oglinda ce-ți șoptea noapte somn ușor
Încă vezi pași pe covor încă plângi
Te uiți spre nicăieri, acolo o să ajungi…
Citesc scrisori uitate, vezi cum cade scrumul
Și zâmbești… cândva le simțeai parfumul
Azi ești la fel ca ieri, privești orele și vântul
Mâine te cheamă cerul, devii una cu pământul
Doar povestile triste se termină cu „va urma”
Tu prietene încearcă să schimbi ceva
Eu trebuie să plec, știu că am mai spus
Sfârșitul începe când se va vesti ultimul apus…