Azr – Versuri.pro

Prezent, Trecut și Viitor (feat. Dennu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I (aZr):
Am să las ca moștenire ultimele versuri pe foaie
Să spun tot ce n-a fost spus, să nu privesc cu nepăsare
Oare… totul a fost o pură întâmplare?
Dacă da… probabil că n-am învățat să mă țin pe picioare.
Am să dau frâu liber sentimentelor, n-am să țin închise
Am să strig în gura mare, am să las toate porțile deschise
Și vise desprinse din multe filme triste
Sperând la mai bine, într-o lume de suflete sinistre.
Probabil știai că doare, sigur a fost nepăsare
Nesiguranță în cuvinte, și o proastă încercare
Pare… că banii te-au transformat în câine
Umblând după portofel, ca un cățeluș după pâine.
Nu știi ce-i în capul meu, nici nu ți-am dat de înțeles
Nu am lăsat să vezi copilul din mine ce plânge destul de des
Intens… că a văzut în tine singura rază de soare
Dar acum cerul plânge, și inima în lacrimi se înmoaie.

Refren (Dennu):
Nu pot să fac să mai fim amândoi,
Căci tu ai plecat, și nu mai vii înapoi.
Amintirea mă doare, cerul încet mă strigă,
Las totul în urmă, nu mai îmi e frică.
Mă uit atentă la chipul cel văd în zare,
Pare că ești tu dar nu mai ai culoare.
Lacrimile curg, dar nu mai au valoare,
Las totul în urmă, nimic nu mă mai doare.

Strofa II (aZr):
Timpul trecea repede, aproape două luni mai târziu
Am sperat că totul va dispărea, că o să fiu cum vreau să fiu
Și e târziu, știu, nu mi-am imaginat
Că or să vină zile în care să adorm cu pixul în mână în pat.
Că am să privesc în jur, să vreau să uit tot ce ne-a legat
Să nu mai pășesc prin parcul unde pentru prima oară m-ai sărutat
E ciudat, totul pare desprins dintr-un film de groază
Actorul principal este cu inima în metastază.
Și tipul zbura, se aducea și aducea
Clipe de coșmar dar și zile bune în viața mea
Lupta contra timp, nu este o pierdere de timp
Tot ce vreau să spun este că acum pot păși și în alt ritm.
Nu vor mai exista persoane ce vor dansa în funcție de cum cânți tu
Pauză de meci, acum schimbăm arbitrul
Zile bune vin, deja le pot privi în zare
Viața rămâne un mister, dragostea un drog oarecare :).

Strofa III (aZr):
Anul a trecut, nu a fost un timp pierdut
Am avut puterea de a pune punct și a lua-o de la început
Într-un timp scurt, zâmbetul mi-a revenit pe buze
Și am învățat ca atunci când greșesc, să-mi cer scuze.
Poate că tot ce s-a întâmplat a fost doar o lecție de viață
Să fiu antrenat și pregătit pentru tot ce mă așteaptă în față
Să nu mai pun chiar atât de mult accent pe rănile sufletești
Și doar atunci când poți trece peste poți spune că iubești.
Simt fericirea cum îmi curge ușor prin vene
Cum alta îmi pășește în dormitor și nu mi-a lăsat semne
Acum diminețile îmi sunt mai pline de culoare
Și pot privi în jur fără să mai văd trandafiri fără petale.
Pot privi cerul plin cu stele, noaptea sub luna plină
Îmi pot strânge la piept domnișoara a cărei voci mă alină
Ochii ei frumoși, când îi privesc tac și mă gândesc
De ce a trebuit să stau după tine când acum am tot ce iubesc?

Stai Lângă Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I:
Dacă tot dezgrop trecutul vreau să o fac așa cum trebuie,
Nu am vrut să te forțez pentru că nu a fost nevoie,
Acum stăm pe drumuri separate, departe de orice rază de soare,
Și speranțele noastre s-au scurs demult printre picături de ploaie,
A fost o perioadă bine când explodam de fericire,
Acum nici ție nici mie nu ne mai stă gândul la iubire,
Printre picături de dragoste se strecoară și un gram de ură,
Dar ochii tăi îmi spuneau că n-am dreptate și să tac din gură,
Că de la iubire la nepăsare este un singur gard de sărit,
Sincer îmi pare că nu am știut să-ți arăt cât de mult te-am iubit,
Prea târziu pentru scuze, prea târziu pentru resentimente sau împăcare,
Inima este înjunghiată, porțile sunt închise până la următoarea rază de soare,
Îngerii transformați de mult în demoni nu mai au puterea să ne protejeze,
Și visele și speranțele noastre au decis să decoleze,
Spre altă lume, sau către alte persoane mult mai demne,
Acum mă gândesc la trecut și îmi pare rău că s-a ajuns la extreme!
Strofa II:
Dincolo de holurile întunecate, bântuite de gândul că o să fie bine
Eu te aștept la capătul lor cu inima umplută de lacrimi și dezamăgire
Vino și șterge-mi lacrimile, strânge-mă în brațe la fel ca prima dată
Șoptește-mi la urechi „încă te iubesc, să uităm totul, să o luăm de la capăt”
Că dezamăgirea este ușor să o transformi în răzbunare
În inimi părăsite strivite, suflete goale călcate în picioare
Încă te aștept aici, încă sunt același om cum eram odată
Inima mea încă te iubește, chiar de sângerează nu am pus lacăt
Nu am să mă închid niciodată în mine, nu asta mă definește
Doar o singură replică „Dacă crede în tine, se va întoarce pentru că te iubește”
Se spune că durerea și dezamăgirea te face mult mai puternic
Te determină să ai voința să te ridici și să ajungi vrednic
Dar aici nu a fost și nu o să fie niciodată vorba de voință
Te ridici urlând pentru că doare mult prea tare în orice privință
Dar să trecem peste asta, pare că este o simplă poveste
Nu vreau să mă obișnuiesc cu gândul că tot ce a fost numai este

Tulburare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I:
Acum timpul mi se scurge ușor ușor prin vene,
Exact ca ultimul gram de bunătate sustras pe NV,
Suferința și durerea sunt călcate în picioare,
Și te doare-n p**a, inferența doare mai tare!.
Nu te mai interesează, chiar dacă cândva ți-ai dat interesul,
Nu te mai interesează, acum nu își mai are rostul,
Stai ca prostul, revino-ți în fire, nimic nu-i ceea ce pare,
Totul e doar o pură întâmplare, stai pe picioare!.
Dai pe toți la o parte, stai deoparte în gardă,
Pe stradă, toți atentează să te răpună pe targă,
E o junglă de beton, cu ziduri acaparate de ură,
Suflete vii, dar pătate de de hârtii, realitate nulă!.
Viețile sunt de vânzare, la preț relativ mic,
Poate un join, poate verde, sau un plic,
Poate bile, poate prafuri, poate orice ilegale,
Pentru câteva hârtii să-ți vinzi fratele, și nu te doare!.
Strofa II:
Faci combinații, suma începe să iasă gros,
Trecutul nu ți-a lăsat amprente dar o să te întoarcă pe dos,
Merge chiar bine, chiar câteva mii pe zi,
Nu duci lipsă de nimic, dar plângi pentru niște prostii!.
Te doare nu? Portofelul plin, dar tovarăși în tribune,
Te privesc pe tine, ca la un film de acțiune,
Un tânăr drogat, obsedat, extaziat..
Făcând combinații până când s-a înecat!.
În fine.. te lași, realizezi că toți au plecat de lângă tine,
Te simți singur, nu mai ești sigur pe tine,
Tovarăși cu care împărțeai și ultima felie de pâine,
S-au îndepărtat, dar tu tot spui că se vor întoarce de mâine,.
Pentru că banii, au fost mai tare ca un drog injectat,
Îi cauți, îți ceri scuze, ești destul de afectat,
Dar nimic și nicio sumă nu îi mai poate aduce înapoi,
Ai pus banii pe primul loc și tovarășii i-ai aruncat la gunoi!.
Și cei ce te ajutau la greu i-ai dat la o parte din viața ta
Cortina cade peste ochii, credeai că nu va fi așa..
Că nu se va întâmpla, ai jurat că nu se va mai repeta,
Dar s-a întâmplat din nou, și ți-ai călcat promisiunea..

Beau (feat. Irina Rimes)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I:
Și da, știu, ai perfectă dreptate
N-a greșit prin cuvinte, a greșit prin fapte
Dar alcoolul nu e tratament pentru uitare
Te bagă din stare-n stare, îți amintești și doare.
No no no no, n-are nicio scuză,
Că cine se scuză se acuză
Tu tu tu tu, i-ai fost muză
Parfumul lui pe buzele tale și în bluză.
Amintiri în doi, versuri puse pe voi
Era totul despre voi, era perfect în doi
Acum ești doar cu sticla, jumătatea goală
El tot jumătatea plină ce a dat-o-n bară.
Dar tu bei că așa-ți dictează dragostea
A plecat și te-a lăsat, s-a dus după ea
Tu tot cu vinul, el pe alte căi
A uitat că dragostea se împarte la doi.

Strofa II:
Știu că nu băutura, ci iubirea te omoară
Eu te înțeleg perfect, e normal să doară
Dar dă-l uitării și învață că nimic nu e perfect
Că ce pare prea perfect, are un defect.
No no no no no, ce ai câștigat
Banii băuți de pomană nu-ți aduc nimic, de fapt
Tu tu tu tu tu, o să reușești
Să treci peste, să trăiești alte povești.
Nu-i vorba de noroc, norocul nu există
A fost doar un capitol, o pagină scrisă
Capul sus că ești frumoasă, nu te afunda
Încearcă să dai la schimb dragostea cu ura.
Dar tu bei că așa-ți dictează dragostea
A plecat și te-a lăsat, s-a dus după ea
Tu tot cu vinul, el pe alte căi
A uitat că dragostea se împarte la doi

Amintiri Din Oglindă (feat. Condrea)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

aZr:.
Am doliu pus pe inimă într-o lume moartă
Și-o bandană pe ochi ca nimeni să nu mă vadă
Că totul începe, începe al dreacu de frumos
Tre’ să fii noroc să nu se termine pe dos.
Și-am început treptat să repar ce am stricat
Nimeni nu mi-a garantat că voi reuși de fapt
Și-am stat zile întregi, am încercat să mă gândesc
Dacă tot eu sunt de vină de ce să te urăsc.
Da’ spune-mi tu acum, de eu le trag pe toate
Eu sunt Iisus ca să-ți car și ție crucea-n spate
Sunt sătul de ale mele, nu știu cum să scap de ele
Am rămas doar cu sechele, e cam tristă viața, nene.
Da-mi un zar să-l folosesc ca să schimb
O clepsidră cu nisip ca să mă întorc în timp
Că vreau încă o dată să-mi ating copilăria
Să mă privesc în ochi, să privesc fericirea.
Refren Condrea:.
Am inima inclusă la pachet cu viața
Bate prea tare când mă trezesc dimineața
Sentimentele-s de vină
Pornesc pe o cale spirituală și nu vreau să mă opresc.
aZr:.
Am viața 2in1 și nu mă refer la Nes
E vorba doar de mine și de cel mai sadic stres
Chiar nu m-am gândit că a fi indiferent
Înseamnă control de sine și putere permanent.
Dar ca orice putere, au existat și riscuri
Nebăgate în seamă au creat fisuri
Deci înțelege-mă acum de ce sunt așa cum sunt
Chiar de vreau să mai zâmbesc, crede-mă n-am cum.
E greu de controlat, d-aia mă las dominat
Mi-e dor să-ți spun că-mi e dor, că sună rușinant
Chiar și eu mai cad ca fiecare dintre voi
Însă îmi las sentimentele îngropate în noroi.
Cică-n doi e mai frumos, că e frumos să vă mințiți
Nu pot să înțeleg, ce primiți, ce oferiți
Nu sunt diferit, dar nici la fel ca toți
Am o viață scrisă-n rânduri și mă las citit de toți

Pierdut În Abis (feat. Hhf)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

aZr:.
Dacă totul printre viață dintr-o urmă de dispreț
Înseamnă mai e puțin să clădesc ceva măreț
Stau și mă gândesc, cu toate că n-am timp
Dacă eu nu simt nimic de ce să mă schimb.
Tactic combat problema, deși nu ține de mine
7 din 7 zile, fac rău ca să-mi fie bine
Că sunt doar un păpușar, fără amintiri concrete
Am personalități multiple puțin prea coerente.
Eu duc lipsă de regrete, căci inima mi-e o carte
Ruptă, putrezită, în care am putut să scriu de toate
Sufletul mi-e rătăcit undeva-n trecut
Defapt cred că l-am vândut ca să fiu ce acum sunt.
Am pictat de-a lungul timpului cu sânge amintiri
Și constant ca în prezent au ajuns dezamăgiri
Peste tot sunt doar vampiri, în gură cu trandafiri
Ce ți-ar înfige spini până n-o să mai respiri.
Phnt:.
Încarc seringa, golesc călimara de sânge
Plânge mina, căci foaia nu-mi mai ajunge
Unge pe suflet, fiecare cuvânt tras pe file
Mă uit în oglindă și văd același chip rupt în pupile
Zile după zile, situația se înrăutățește
D-aia sunt de fier căci ce nu mă omoară mă întărește
Firește, sunt pierdut în abis
Nu e un vis, e realitatea pură scrisă-n într-un manuscris
Nu am umbră, sunt înconjurat de întuneric
Nemerinic nu merit nimic sunt propriul inamic
Produsul chimic, amețesc când amestec nu mestec
Reușesc să adulmec plin de farmec, nu doresc vreun eșec
Inima îmi pompează otravă cu venin
D-aia nu mai pot să mă mai închin pe deplin
Nu mi-e teamă de nimic, cât îmi e teamă de mine
Sunt singurul ce-mi știe toate slăbiciunile!.
deeZee:.
Eu i-am urmărit, deși necunoscut sunt lor
Încă nu s-a ivit, ocazie să mor.
Fiind îngrozit, de orori ce am privit
Mintea mi-a slăbit, credeam că m-au încolțit
S-a vărsat sânge iar pădurile-au muțit
Cerul încă plânge, de la asfințit.
Se lasă ceața, demonii apar,
Vor să îți fure viața, cu un zâmbet amar…
Voci disperate, șoapte și suspine
Suflete uitate, de timp printre ruine
Voci închise în abisul tăcerii,
Fapte interzise în ciuda plăcerii…
Dezlănțuiți s-adună, la un dans macabru
La lumina lunii, lângă un cadavru
Sângele țâșnind, încet îi ademenește
Carnea-n dinți scrâșnind, foamea le-o potolește.

Viziunea Mea (Official Teaser)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu ne dăm în spate dacă tot am ajuns aici
Și chiar dacă pici, eu te ajut să te ridici
D-asta suntem doi, d-asta continuăm amândoi
Vom trece prin foc, ploi și noroi.
Tot noi, tot aici, în viziunea mea
În lumea mea, în lumea ta, nu în lumea altora
În capul meu, în capul tău, în sufletele noastre
Să învățăm să îndreptăm deciziile proaste.
Să stai aici chiar dacă n-am tot ce ți-am promis
Încă n-am reușit să-ți fac viața paradis
Tipul nu-i trecut, avem noi timp de toate
Și toate cele întâmplate să le lăsăm în spate.
Am pornit amândoi ținându-ne de mână
Am avut și momente grele, n-a mers totul strună
Dar vezi tu… Și cu bune și cu rele
Nu te înlocuiesc cu alta chiar dacă sunt în cădere

M***e la Tarfe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I:
M***e la tarfe, dar tu ești prea falsă
Și Barbie ar fi geloasă dacă te-ar vedea la față
Nu pot să-mi explic de unde ai atâta tupeu
Așa-s toate mereu, nu știu de ce mă mir eu.
M***e la tarfe, acum e rândul meu
Să pun sare pe rană să te duc la apogeu
Să sape adânc în tine cum ai săpat tu în mine
Te îngrop și dezgrop să nu ai liniște.
M***e la tarfe, am mai zis și o repet
Încă nu m-am terminat, abia acum încep
N-am să dau în tine, că nu dau în animale
Te jupoi de vie odată cu gândurile tale.
M***e la tarfe, să nu crezi că te exclud
Asta-i prezent nu trecut, fără venit brut
Dacă te-aș jigni aș face un mare pleonasm
Ești mai falsă decât vaca la al 14-lea orgasm.

Refren:
M***e la tarfe, ăsta-i masacru silențios
Mori încet dar sigur, înjunghii până la oraș
Masacru silențios, dar meriți mai mult
A muri pentru tine înseamnă un nou început.

Strofa II:
M***e la tarfe ce se dau domnișoare
Când o ard cu alții în școli, asta-i nepăsare
Învață că pereții au ochi și urechi
Mințindu-mă pe mine, te minți pe tine, un truc vechi.
Se pare că n-ai învățat nimic din ce am predat
Nota 4, stai jos, ești produs expirat
Am explicat ca la proști, dar depășești prostia
Și te mai miri de ce se întâmplă-n România.
Ai rămas repetentă în școala vieții
De azi ești învățată să vorbești cu pereții
Proștii sunt mulți, dar ca mine nu mai găsești
Care să ierte atunci când greșești.
Și strig în gura mare M***E LA TARFE
Ca tine găsesc mai multe decât Dero pentru rufe
Și strig în gura mare, NU EȘTI MAI SPECIALĂ
Ești doar un copil răsfățat bătut de soartă

Aparențe (feat. Flampi)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I:
Printre picături de ploaie reci ce-mi îngheață sufletul,
stau și te aștept pentru că te iubesc, nu doar cu cuvântul.
M-am săturat să stau să privesc către cerul înnorat
și să mă gândesc ce s-a întâmplat, de ce ne-am descurajat.
Că nu sunt așa cum mă descriu cei mai mulți,
greu de cap și infidel, dar oricum tu nu mă asculți.
Se pare că gura lumii este mult mai importantă decât mine
și îmi sângerează inima când știu că acum nu mai există iubire.
Că-ncolo de aparențe am și eu inimă și sentimente,
dar din păcate au rămas doar amintiri pline de regrete.
Îngerul meu păzitor a decis să plece și el odată cu tine,
dacă și Dumnezeu m-a părăsit, totul e lucid pentru mine.
Lacrimi ce încă mi se scurg de pe obraz până-n suflet,
m-au detașat să dispar din peisaj mai repede ca un sunet.
Poate într-o zi o să găsești pe cineva cu inima mai mare,
că eu aveam doar o cameră în ea ce era plină de soare.

Strofa II:
Cândva aveai puterea să dai culoare viselor mele,
acum nici dacă vrei n-o să mai ai acea putere.
Că totul s-a dus de râpă cu timpul, sincer nu m-aș fi gândit
că o să ajung la a 3-a piesă pentru tine și încă n-am murit.
Dar viața merge înainte, știi și tu că așa se spune,
dar când sari din groapă-n groapă parcă tot te dispune.
S-a dus de râpă totul odată cu timpul
și iubirea noastră parcă a ajuns la filtru’.
Hai las-o-n p**a mea, oricum ce crezi că știi tu?
Aparențele înșeală, dar din păcate ăsta-i titlu’.
Nu spune nu, nu te da-n spate, nu da piciorul,
că n-am să te pictez doar ca să continui decorul.
Mă lasă stiloul când vine vorba despre tine,
amintiri puține, scurte, oare ce să mă aline?
În fine, oricum e bine, voi trece și peste durere,
n-am să te mai caut, n-o să-ți cer altă părere.
Simți o adiere rece din clipe de plăcere?
S-au pus bariere peste tot la a ta mângâiere.
Și mai beau o bere, privesc la stele să nu uit de ele,
că problemele ce vin mă aruncă mai aproape de belele.
Îmi ajunge, nene, trec peste chiar dacă toate sunt grele,
nu te mai iubesc, dar mă voi ascunde iar în stele.
Voi fi doar eu cu ele, iar tu cu lumea rea,
tu ai vrut să fie așa, cu toate că e un gest cam aiurea.
În fine, sincer chiar nu mai contează, stai cu cine vrei,
poți să alegi, ai de unde, ai 1000 de idei.
Poți alege pe cine vrei, ia-i pe toți, fă ce vrei,
dar o să-ți dai seama că ai cam judecat greșit, eu nu sunt ca ei.
Tulburare și disperare este tot ce simți acum,
din păcate aparențele înșeală și ai ales un alt drum.
Ai lăsat doar scrum din tot ce am clădit amândoi cândva,
pe viitor nu știu ce se va întâmpla, dar oricum… va urma:)

Am Căzut, M-Am Ridicat (feat. Onlything)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am căzut de zeci de ori și nu m-am plâns
Ma motivat s-ajung din ce in ce mai sus
Sa fac tot ce vreau, ce pot, ce știu mai bine
Sa invat sa ma ridic, sa trec ușor de tine.
Am căzut man, nu imi e rușine sa o spun
La fel cum nu-mi e rușine sa spun ca sunt Roman
Pot sa iubesc, sa urăsc, sa fiu trist sau fericit
Am invat sa lupt, nu ma opreste nimic.
Am ridicat capul, am si eu pretenții
Am ridicat privirea, am gustat din roua dimineții
Am invatat sa iubesc, e ceva omenesc
Sa rad, sa glumesc, sa injur sa te pleznesc.
Am invatat sa-l urăsc pe cel ce-mi face rău
Am invatat sa plang, stii, nu-mi pare rău
Unele momente as vrea sa cred ca nu mor vreodata
Sa-i mai am in fata pe ce-i dragi macar odata.
Refren:.
Am căzut m-am ridicat am lăsat trecutu-n spate
Am căzut m-am ridicat, chiar daca am mers pe coate
Nu stau jos ca nu imi place sa gust din pamantul ud
Ma ridic in vazduh ca am fost antrenat sa lupt.
Ajutat de muzica si de un caracter puternic
Am trecut prin orice zid cu sufletul meu de coleric
Refuz sa cred lumea cand abereaza-n preajma noastra
am căzut m-am ridicat si nu ma plec in fata voastra.
Strofa II:
Am crezut ca-i usor sa urci la deal neechipat
Fara ambiție, fara curaj e greu de excaladat
Nimic nu pica din cer, doar stropi de ploaie
Strange din dinți, adevarul doare.
Priveste, invata, si aplica tot in viata
Invata sa mergi si pe drumurile astea de gheata
Ca mai pici, te mai ridici, n-ai ce sa zici
E firesc, asta-i peste tot nu doar aici.
Am invatat sa lupt, dupa ce mi-am luat bataie
Si am invatat sa ma ridic si sa dau mai tare
Am invatat ca in viata, 90% ‘i un miraj
Si din bune si din rele sa fac un colaj.
Am invatat sa lupt in viata cu lumina stinsa
Si-am sangerat adanc cu speranta aprinsa
Am invatat sa ma ridic cand n-avea rost
Dar cine renunta la lupta e un mare prost