Strofa I:
Dacă tot dezgrop trecutul vreau să o fac așa cum trebuie,
Nu am vrut să te forțez pentru că nu a fost nevoie,
Acum stăm pe drumuri separate, departe de orice rază de soare,
Și speranțele noastre s-au scurs demult printre picături de ploaie,
A fost o perioadă bine când explodam de fericire,
Acum nici ție nici mie nu ne mai stă gândul la iubire,
Printre picături de dragoste se strecoară și un gram de ură,
Dar ochii tăi îmi spuneau că n-am dreptate și să tac din gură,
Că de la iubire la nepăsare este un singur gard de sărit,
Sincer îmi pare că nu am știut să-ți arăt cât de mult te-am iubit,
Prea târziu pentru scuze, prea târziu pentru resentimente sau împăcare,
Inima este înjunghiată, porțile sunt închise până la următoarea rază de soare,
Îngerii transformați de mult în demoni nu mai au puterea să ne protejeze,
Și visele și speranțele noastre au decis să decoleze,
Spre altă lume, sau către alte persoane mult mai demne,
Acum mă gândesc la trecut și îmi pare rău că s-a ajuns la extreme!
Strofa II:
Dincolo de holurile întunecate, bântuite de gândul că o să fie bine
Eu te aștept la capătul lor cu inima umplută de lacrimi și dezamăgire
Vino și șterge-mi lacrimile, strânge-mă în brațe la fel ca prima dată
Șoptește-mi la urechi „încă te iubesc, să uităm totul, să o luăm de la capăt”
Că dezamăgirea este ușor să o transformi în răzbunare
În inimi părăsite strivite, suflete goale călcate în picioare
Încă te aștept aici, încă sunt același om cum eram odată
Inima mea încă te iubește, chiar de sângerează nu am pus lacăt
Nu am să mă închid niciodată în mine, nu asta mă definește
Doar o singură replică „Dacă crede în tine, se va întoarce pentru că te iubește”
Se spune că durerea și dezamăgirea te face mult mai puternic
Te determină să ai voința să te ridici și să ajungi vrednic
Dar aici nu a fost și nu o să fie niciodată vorba de voință
Te ridici urlând pentru că doare mult prea tare în orice privință
Dar să trecem peste asta, pare că este o simplă poveste
Nu vreau să mă obișnuiesc cu gândul că tot ce a fost numai este
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund față de o relație pierdută și durerea resimțită în urma despărțirii. Naratorul își amintește de momentele fericite, dar și de dezamăgirile care au dus la finalul relației, sperând totuși la o împăcare.