Strofa I:
Printre picături de ploaie reci ce-mi îngheață sufletul,
stau și te aștept pentru că te iubesc, nu doar cu cuvântul.
M-am săturat să stau să privesc către cerul înnorat
și să mă gândesc ce s-a întâmplat, de ce ne-am descurajat.
Că nu sunt așa cum mă descriu cei mai mulți,
greu de cap și infidel, dar oricum tu nu mă asculți.
Se pare că gura lumii este mult mai importantă decât mine
și îmi sângerează inima când știu că acum nu mai există iubire.
Că-ncolo de aparențe am și eu inimă și sentimente,
dar din păcate au rămas doar amintiri pline de regrete.
Îngerul meu păzitor a decis să plece și el odată cu tine,
dacă și Dumnezeu m-a părăsit, totul e lucid pentru mine.
Lacrimi ce încă mi se scurg de pe obraz până-n suflet,
m-au detașat să dispar din peisaj mai repede ca un sunet.
Poate într-o zi o să găsești pe cineva cu inima mai mare,
că eu aveam doar o cameră în ea ce era plină de soare.
Strofa II:
Cândva aveai puterea să dai culoare viselor mele,
acum nici dacă vrei n-o să mai ai acea putere.
Că totul s-a dus de râpă cu timpul, sincer nu m-aș fi gândit
că o să ajung la a 3-a piesă pentru tine și încă n-am murit.
Dar viața merge înainte, știi și tu că așa se spune,
dar când sari din groapă-n groapă parcă tot te dispune.
S-a dus de râpă totul odată cu timpul
și iubirea noastră parcă a ajuns la filtru’.
Hai las-o-n p**a mea, oricum ce crezi că știi tu?
Aparențele înșeală, dar din păcate ăsta-i titlu’.
Nu spune nu, nu te da-n spate, nu da piciorul,
că n-am să te pictez doar ca să continui decorul.
Mă lasă stiloul când vine vorba despre tine,
amintiri puține, scurte, oare ce să mă aline?
În fine, oricum e bine, voi trece și peste durere,
n-am să te mai caut, n-o să-ți cer altă părere.
Simți o adiere rece din clipe de plăcere?
S-au pus bariere peste tot la a ta mângâiere.
Și mai beau o bere, privesc la stele să nu uit de ele,
că problemele ce vin mă aruncă mai aproape de belele.
Îmi ajunge, nene, trec peste chiar dacă toate sunt grele,
nu te mai iubesc, dar mă voi ascunde iar în stele.
Voi fi doar eu cu ele, iar tu cu lumea rea,
tu ai vrut să fie așa, cu toate că e un gest cam aiurea.
În fine, sincer chiar nu mai contează, stai cu cine vrei,
poți să alegi, ai de unde, ai 1000 de idei.
Poți alege pe cine vrei, ia-i pe toți, fă ce vrei,
dar o să-ți dai seama că ai cam judecat greșit, eu nu sunt ca ei.
Tulburare și disperare este tot ce simți acum,
din păcate aparențele înșeală și ai ales un alt drum.
Ai lăsat doar scrum din tot ce am clădit amândoi cândva,
pe viitor nu știu ce se va întâmpla, dar oricum… va urma:)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea cauzate de o despărțire, accentuând ideea că aparențele pot înșela. Artistul reflectă asupra amintirilor și regretelor, încercând să depășească suferința și să meargă mai departe, chiar dacă viitorul este incert.