Aurel Pastrămaș – Versuri.pro

Aurel Pastramagiu - Tresărire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Au adormit aroma și misterul,
Petala-și culcă visul în fântâni,
Topit în lacrimă albastră, cerul,
Mărgăritar oftat l-îngrop în mâini.
Și când pe unduitul întuneric
Văpaia ruginește în tăciuni,
Tresar din somn, din vise mă desferic
Și urc pe aurori de rugăciuni.
Suișu-i fluturare peste ape;
Înrourat, pe cruce de catarg,
Mai limpede e cerul, mai aproape,
Rotiri de îngeri susură în larg.

Aurel Pastramagiu - Porumbeii Aiudului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Motto: Uneori, un porumbel luneca pe la fereastra noastră. Să fie un semn?

Porumbelul – I
Mistuitor, azurul se revarsă
Peste arome, forme şi culori,
Cu ramuri de măslin, din zarea ştearsă,
Lui Noe îi aprinde aurori.
Şi cerul tot, când cobora în ape
Înfiorată undă de Iordan,
Cu cercuri largi, prin limpezimi pe-aproape,
Tot El încredinţa şi pe Ioan.
Plutire nefirească peste fire,
Rotire revărsândă de tării,
Din taina zării, din nemărginire
Ne adă semnul noii mărturii.

Aurel Pastramagiu - Toamna Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe creasta vremii sure
În estomparea ceții
Plâng cerbul tinereții
Din tainică pădure.
Cu dansuri largi, rotunde,
A frunzei agonie
M-adulmecă, mă-mbie,
Amurgul mă pătrunde.
Zadarnic or să vină
Miresme-n seara goală,
De-o vegetală boală
Mi-i sufletul rugină.
Târziu, prin ploaia lentă
A frunzelor aramă
M-ascunde, mă destramă,
Tristețea grea, latentă.

Aurel Pastramagiu - Fiul Omului Gândit-a pe Golgota

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu cercuri largi, un vultur mă-ncunună
Când cer și apă una-s în furtună;
Cutremure pământul-adânc îl scurmă
Și fulger e Cuvântul de pe urmă.
Mi-e gândul nucă-nțepenită-n coajă
Și dragostea tot lacrimi pe răboaje;
În coastă simt o lance-n fapt de seară
Și gura plină de-o licoare-amară.
Tăceri adânci mă-mpresură cu ape
Și îngerii de straje-mi stau aproape;
Mă cheamă dorul, cerul și Făptura
Dar trebuie să împlinesc Scriptura.
Mi-e somnul apă grea, lumină moartă,
În setea de-a zidi o altă soartă:
Să ard Păcatul strămoșesc, Lumină
Din jertfa Mea și Grația divină.

Aurel Pastramagiu - Construcție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Motto: Viața este creație, nu construcție.
Întind o mână și culeg luceferi,
Iar din adânc desprind cristalul pur
Și ape negre-am strâns jur-împrejur,
Să-mi crească anii luminoși și teferi.
Tot culegând, fărâmele se-adună,
Bucățile de piatră mă cuprind,
Mă-mpresură, mă-ngroapă ca-ntr-un grind,
Nisip uitat în inutilă dună.

Aurel Pastramagiu - Aiud

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aiudul, galera destinelor noastre,
Ne poartă pe-a timpului unde albastre
Spre-un ţărm neştiut, spre-un port neatins,
Spre-un far ce în noapte de mult stă aprins.
Ne frângem în grelele lanţuri, sub bice,
Sleiţi, unii trupul se zbat să-şi ridice;
Pe rând, tot mai multe zac ramele-n loc,
Galera-i o frunză-n al vântului joc.
Şi azi, ca şi ieri, mor pe nava cu vele
O ziuă cu soare, o noapte cu stele
Şi-asemeni bătrânilor zei din Olimp,
Ni-i viaţa un zbor peste spaţiu şi timp.
În suflet purtăm paradisele ninse,
Parfumul pierdut din grădinile stinse,
Iar gândul se frânge-n tăcerea de mort:
Câţi oare vedea-vom intrarea în port?.
Dar vie ni-i dragostea-n pieptul ce doare,
Credinţa ni-i cântec, ni-i rază de soare,
Când viforul soartei, când crivăţul crud
Ne murmură-ntr-una: Aiudul, Aiud.

Aurel Pastramagiu - Somnolență

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Plăpânde umbre, dese, contururile-neacă,
Sub umede amurguri de neagră catifea,
Lin, gânduri se alungă, corăbii largi când pleacă
Vălătucită scamă, nori lunecând abia.
Noian de frunze moarte se risipesc simboluri
În colbul dens al boltei pustiului azur,
Misterul se resoarbe în primele lui goluri
Îmbietoare noapte mă-nvăluie-mprejur.
Din viorii adâncuri ce-aripile-şi răsfiră
Vapori de crin, otravă pe suflet se preling,
Neantul de lingoare destins lasciv respiră,
Fluide amăruie m-alintă, mă cuprind.
Şi când himeric, unda fântânelor tăcerii,
Alunecând, mă fură afund, tot mai afund,
Prin pâcla îmbătată cu-aromele-nserării,
Mă mistui lent şi totul şi toate se ascund.

Aurel Pastramagiu - Miezul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Coboară lent și trist coboară
Pe-a îndoielii serpentină,
Topită undă pe vioară,
Otrava nopților, felină.
Jur-împrejur, genună sumbră
Cenușa zării troienită,
Stingând contururi vagi de umbră
În fremătare infinită.
Amarul clipelor profunde
Îl sorb acordurile vane,
Dând cadențatelor secunde
Întinsul vastelor oceane.

Aurel Pastramagiu - Bun - Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E noapte târziu;
Simt capul un rece sicriu,
Iar gândul ce-l port
E palid şi ţeapăn, e mort.
În zare de veac
Se-nalţă pe labe un drac,
Privirea-i de jar
Îmi lasă în gură amar.
Mă fac tot mai mic;
Mi-e sufletul slab şi pitic
Şi neputincios copilaş
Plâng; mi-e silă, sunt laş..
Dar, plânsul, prelinsul,
Mă spală cu tot dinadinsul,
Şi-ntors din pustiu
Simt gândul că mişcă, şi-i viu.
El soarbe duh nou,
Îşi simte destin de erou
Şi lupta începe pe faţă:
Rău – Bun, între moarte şi viaţă.

Aurel Pastramagiu - Sinteză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Târziu și timpuriu stau față-n față,
Lumină și-ntuneric se privesc,
Firesc e Nepătrunsul Nefiresc,
În neschimbata curgere de viață.
În preafinit nemărginita zare
Acorduri largi tăcerile ascund;
Ascult atent la tonul lor profund
Și crește-n mine aspră întrebare.
Un deget, doar un deget pus pe rană
Nedumerirea o transformă-n crez..
Ce vis mai alb mai pot să-mi luminez,
Când Necuprinsul L-am cuprins sub geană?.
Târziu și timpuriu stau față-n față,
Lumină și-ntuneric se privesc,
Firesc e Nepătrunsul Nefiresc,
În neschimbata curgere de viață.