Anna Ahmatova – Versuri.pro

Întrebai pe un Cuc Odată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Întrebai pe un cuc odată:
„Cât o să trăiesc, știi tu?”
Doar o rază tremurată
Printre pini, în mușchi căzu.
Nici un sunet nu străpunge
Liniștea-n desiș…
Vântul cu răcoarea-mi unge
Fruntea pe furiș…

Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dă-mi, amari, ani de arșiță, de boală,
De nesomn, și priete-mi ia,
Ia-mi și pruncul, și lasă-mă goală,
Fără singurul dar: de-a cânta –
Mă tot rog la a ta liturghie,
După zile și zile de chin;
Dar deasupra Rusiei să fie
Nu un nor, ci un astru divin.
1915

Ecoul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cale spre trecut de mult e-nchisă,
Aș mai avea acum nevoie de trecut?
Colo-am uitat lespedea de sânge
Sau ușa unsă-n grijul cu lut?
Poate ecoul care deocamdată
Nu tace, deși-l implor atât de mult?..
Cu-acest ecou s-a întâmplat exact
Ca și cu inima pe care o ascult.

Moștenitoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Gândeam: cantata e cântată
Între aceste săli pustii.
O, cine mi-ar fi spus odată
Că toate le voi moșteni:
Și punți, și lebede, și granguri,
Și porțelanuri chinezești,
Palatul tot, străpuns de granguri,
Și teii cu splendori cerești,
Chiar umbra mea, sluțind-o dinții
Atâtor spaime vechi și noi,
Cămașă lungă-a pocăinții,
Și liliacul de apoi.
1958

Înșir-te Catrene I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se face scrum oțelul ca toate câte sunt,
Și, țăndări, o să fugă chiar marmura cu vântul.
Tristețea-și are locul ei trainic pe pământ,
Dar cel ce-o să rămână de-apururi e Cuvântul.
1945

Nu Sta Să Mă Plângă Cineva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu, să mă plângă cineva
Nu sufăr, de copilă,
Dar merg precum în trup c-o stea,
Cu stropul tău de milă.
Deci iată pașii mei nebuni,
De ce mă-mbie la minuni,
Deci iată!.
Decembrie 1945

Muza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când noaptea îi aștept sosirea,
De-un fir de păr simt viața-mi atârnând.
Ce-i tinerețea, gloria, iubirea
În fața-acestui oaspete? Cântând,
Ea a intrat. Cu plapuma deoparte,
O-ntreb c-un glas ce parcă nu-i al meu:
”Tu i-ai dictat lui Dante acea carte
Zisă «Infernul»? ” Îmi răspunde: „Eu”.
1924

Uita-Vor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Uita-vor? Nu-i groaznic cuvântul.
De-o sută de ori m-au uitat.
De-o sută de ori în mormântul
În care-s și azi poate-am stat,
Iar Muza, și surdă și oarbă,
Sămânță-n pământ putrezi.
Ca-n loc de cenușe, din iarbă
Ca Fenix să-nvie-ntr-o zi.
1958

La Viborg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

– Lui O. A. L. -kaia –.
Sub ape-o treaptă ca o râpă-adâncă
Ducând spre-mpărăția lui Neptun:
E Scandinavia ce doarme încă,
Nălucă-n vălu-i de ninsori, străbun.
Cântarea tace, muzica e mută.
Văzduhul însă-i ars de-aroma lor.
Și iarna albă, în genunchi căzută,
Pios se uită-n ochii tuturor.
25 septembrie 1964

Regele cu Ochi Cenușii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vouă slăvire, dureri preapustii!
Regele mort e cu ochi cenușii.
Noapte de toamnă. Ieri a murit.
Soțul întors, liniștit mi-a șoptit:
“Știi, l-au adus din regescul vânat,
Sub vechi stejar trupul lui au aflat.
Plânge regina. Ce tânăr retras!
După o noapte căruntă-a rămas.”
Peste reșou și-a-ntins rufele toate
Și a plecat în serviciu de noapte.
Pe fiica mea voi trezi-o aci
Și-n ochii ei cenușii voi privi,
Iar după geam pomi vor fi fremătând:
“Regele tău nu mai e pe pământ.. ”.
Versuri tălmăcite de Traianus