Locuiam cu gimnasta în mansarda unei veri.
Eu aduceam flori și fructe din piață și
câte-un sărut ingenuu pentru pulpa ei.
Cultivam gesturi de flori, anume pentru ea,
și vorbe aduse din țările calde.
Părul ei umple odaia cu sunete galbene,
lucrurile atinse de ea deveneau păsări
Sau viori, și de-aici au început toamnele
cu vecinii noștri de vară. Curând ne-am mutat
într-un munte de gheață și mișcările ei
au rămas într-un desen transparent.
Eu tot îi mai aduceam flori și fructe din piață
și-am vrut s-o mut în altă vară, cu vorbe
aduse din țările calde, dar ea,
cu pulpe lactee,
pierise.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei iubiri de vară pierdute. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele petrecute cu gimnasta, dar realitatea crudă a dispariției ei umbrește frumusețea trecutului.