Versuri corectate și adnotate
Când vom ieși din beznă și ruinăși raze tari în ochi ne vor izbi,îi vom închide poate — și vom fidesfigurați de prea multă lumină. Vom trece pragul spre surata viațăîmpovărați, necunoscuți, livizi,cu amintirea roasă de omizi,cu bucuria vânătă de ceață. Dar cum a lumii dreaptă socotealăne vor fi șters-o anii cei păgâni,ca s-o cunoaștem … Citește mai mult
La logodna visului cu luna,când sub pleoape candele se-aprind,Stelele coboară una câte unadin mătăsuri palide foşnind.Zălogiţi nimicului, tăcerea,Plopii ca din caiere şi-o torc.Vântul doare lin ca mângâiereamâinilor ce nu se mai întorc.Sieşi neputând să-şi mai încapă,din adâncă zare-a nimănuisufletul se varsă ca o apădincolo de limitele lui.
Cu dinții strânși de aspra suferințăurcăm pe brânci Golgotele, cădem,ne ridicăm, scrâșnind de neputințăși iar ne prăvălim – dar nu tăcem.Pe-a țării noastre darnică moșietârâm de-un car de ani același jug.cum oare să tăcem, când de sub glierăcnește osul dezgropat de plug?De-a lungul zării noastre de cărbunepaharul plin ne-am învățat să-l bemdar gura știe bine-o … Citește mai mult
Luminând feericăInima-i biserică.Gândul mi se reazimăÎn potir și-n azimă.Între umeri crucileRisipesc nălucile.Calde ca velințeleMă-nvelesc credințele.Somnul vise-nșiruie,Liniștea ne miruie.Doamne-al închisorilor,Dă-ne mila zorilor.
Pe drumul iernii, dezghețat de pași,mă târâi, trist și obosit, în gloatăși-mi strâng la piept mantaua de ocnașsă-mi apăr focul inimii de zloată.Sub zare trupul s-a făcut covrigiar în adâncul cărnii vlăguite,în loc de nervi coboară șerpi de frig,în loc de oase urcă stalagmite.Pe cușmă ninge vânăt și tăcut,zăpezi topite mi se scurg pe piele,bocancii, … Citește mai mult
Intra muros.Pământul orb ridică hotărât,masive-n aer, ziduri paralele,dar nu-s înalte cerurile câtsă încapă duhul temniței în ele.Ferestrele pe fețele de vardeschid în gol fantastice orbite,cu cearcăne de umbre-n celularși gene lungi de gratii nedormite.Pe vastul frontispiciu ctitorit,inert în vânt și ruginit cu ploaia,un ceas rotund arată-nțepenitcă timpul nostru și-a oprit bătaia.De-aici, din hăul unde nu-s … Citește mai mult
Prietene de temniță dușmanăși frate bun de pâine fără grâu,ne doare pe-amândoi aceeași ranăși, spumegând, mușcăm același frâu.Dar vântul mi-a trimis, sau poate cerul,în plânsul de cătușe, vechi și crud,un cântec pe care temnicerulnu l-a simțit fugind de la Aiud.Când noaptea mă prindea de caraulă,însângerat de-al dorurilor șir,Iisus venea la mine în celulă,adus de mucenicul … Citește mai mult
Trec primăveri cu flori la subsuoară,În struguri mustul toamnelor și-l suie,Se cern zăpezi a nu știu câta oară,Noi tot aici, noi tot bătuți în cuie. Ne cresc orfani copiii pe coclauri,Nevestele ca fânul se usucă,Răsar din mame stânjenei și lauri,Noi tot aici, noi tot cu dor de ducă. Parcă n-am fost în lume niciodată,Duminicile parcă … Citește mai mult
Într-o zi se va vorbi despre noila fel de simplu ca despre stejari.Oamenii vor fi spălați de noroi,iar copiii de-acum, oameni mari.Bătrânii vor spune, scurmând amintiri:– Erau tineri și din răni sângerau.Mâinile nevestelor subțiricu fâșii de cămăși îi legau.Nimeni nu va plânge pe gropile noastrecum nu plângi iarba mieilor în luncisau infinitul zărilor albastre,căci prea … Citește mai mult
Magnetizați de ora ce mai dansează-n prag,de spațiul ce încă mai germinează-n boabe.Suindu-ne poteca pe pagini, în zigzag,se-mpiedică cerneala în seama de silabe.Vom izbuti să scriem în alt mileniu, știu,cu frageda zăpezii pe șes caligrafie,cum aripile dense, desferecate, scriuelipse largi în aer de albă insomnie.Doar uneori, când versul mai străveziu mi-l fac,aud câte-o vocală vibrând … Citește mai mult