Versuri corectate și adnotate
O, de ce uităm, de ce uitămȘoaptele, privirile, călduraCare frig pupilele și gura?Obosim cu timpul… înghețăm….Amintirea n-are-atâta cerpentru morții inimii ca fumul.Câtorva le mai păstrăm parfumul,Alții, repezi ca lumina, pier.O, de ce uităm, de ce uitămLacrimi, și surâsuri, și cuvinte?Părăsind bogatele morminte,Obosim cu timpul… înghețăm…
De-un car de ani mă tot numesc aşa,bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri,aghezmuind pe jos, în calea mea,cu lacrimi de răşină de pe ramuri.Când urc pe munte, sus, printre păduri,aud, de sub a crengilor povară,cum mă îndeamnă nevăzute guri:„Rămâi la noi, Gligore Fărăţară.”.Dacă mă prinde-al Dunării şuvoicu spume albe ce se sparg în valuri:„Gligore … Citește mai mult
Mâna care-a strâns de gât se strângevânătă, în cântec de prohod.A căzut Bastilia de sângeși-a murit un veac pe eșafod.Toate pietrele zidite în Bastiliicrapă, mai târziu sau mai curând,ca să facă loc luminii zilei..– Dar a noastră, Doamne, oare când?
Ai noștri dorm în suflet cu genunea,dar mâna cui îi mângâie prin vis,că-n locul frunții lor de totdeaunap parcă-nfloresc petale de cais?Un înger alb sau liniștea se-aude?Se-mbracă-n aur noaptea și-n mister.Abia sunându-și lanțurile crude,se-nalță toată temnița la cer.Stă trupul ghem, cu spaimele la pândă,ar învia, dar încă n-are semn,și crucea-ntinde brațe de osândăcu umbre vechi, … Citește mai mult
Zbor de pasăre curatăSuie limpede spre cer,Din adânc de piatră latăDe sub reci rugini de fier.Sau coboară din tărieDe la Maica lui Hristos,Tainic aducând solierăstigniților de jos.Mare fie-Ți, Doamne, slavaC-ai trimis cu sfânt temei,Rândunele la JilavaȘi la Gherla porumbei…
Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubimcâte-o fată de grâu, cu privirea albastră,să scriem poeme sau cărţi să citimla lumina ce scade treptat în fereastră.Pe masă, paharul cu ceai sau ţigarasă-şi urce spirala căldurii am vrea.Târzie pe dealuri să fumege seara,luceafărul palid să licăre abia.Dar întinsele noastre câmpii dobrogenene ard peste faţă cu … Citește mai mult
Fata intrase sfioasă-n pădure.Stejarii aveau trunchiuri tari de bărbați,robuști, rămuroși, răsfirați,cu semne vechi în piepturi, de secure.Trezind nelămurite chemări de-mbrățișaretrupul fetei trecea nebulos printre ei.Copacii păreau mai masivi și mai greiși-n rădăcini mai tulburi fiecare.Râvnind, priveau cum pasul i se pierdeși sevele, sub scoarță, se ridicau a plâns,dar iedera se-ncolăcea mai strânsși le-nvelea, felina, privirile … Citește mai mult