Alexandru Andriţoiu – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Alexandru Andriţoiu – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Euforie https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-euforie https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-euforie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87903 →]]> I-a dat lumina frunzei sărbătoare,
prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.
Azi îmi e duminică în suflet. Caut
un vânt uimit venit ca de pe mare,
să-mi pună frunții zare. Simt, prin aer
o veste-a aripilor îmbătate
de armonie și de claritate.
Fântâni țâșnite dau un dulce vaer.
Și pași se-aud ca-n temple adormite,
cu zei de lut și amfore stângace,
iar lucrurile cu atâta pace,
încât se fac numaidecât iubite.
Și toate-n preajma cer o alintare
de braț întins greșit. Secund e jocul
luminii ce se joacă-n mări de-a focul
și ne pătrunde-n sânge cu candoare.
Prin clara clipelor euritmie
e ca un dans și-un murmur al colorii.
Pământul cald respiră prin toți porii
suflat în liniști și-n aurarie.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-euforie/feed 0 Ritmi Folclorice https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-ritmi-folclorice https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-ritmi-folclorice#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87904 →]]> Dintr-un măr sărac și-o pară
ne era cina de seară.
O felie de gutuie
era cina amăruie.
Un ciorchine oarecare
ne servea la prânzul mare,
și o fructă pădureață
ne nutrea la dimineață.
Doar o vișină măruntă
ne-a fost darul de la nuntă,
lacrimă care-ntârzie
veștedă și purpurie.
Un tăciune și-un cărbune
fostu-ne-au încălziune
și din
Eminescu-un vers
ne-a fost hrană-n univers,
hrană vie și merinde,
ce, nestinsă, ni se-aprinde.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-ritmi-folclorice/feed 0 Maternitate https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-maternitate https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-maternitate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87905 →]]> Iubirea mea-ți trezește-n carne pruncii, plăcerea albă-n sâni de-a alăpta.
Sus căi lactee, – lapte-n cana mea țâșnit din dulcele venin al lunii.
Ce canon mănos se deslușea
în preajma ta, dând împliniri poruncii!
Și aur mult ți se-aducea în uncii
la chinul nașterii.
Nășteai o stea.
Pe cerul tânăr ca o primenire, încât te cuprindeam, de fericire, ca șarpele-n scriptură mărul sfânt.
Pământ făgăduit și hram și mumă, strămoșii mei la tine se rezumă, și-mi strigă, din țărână, să te cânt.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-maternitate/feed 0 Sentimentul Primăverii https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-sentimentul-primaverii https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-sentimentul-primaverii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6794 →]]> Suave astenii de primăvară
şi cugetarea-ntr-un impas difuz
şi verb rotund ca un sigil în ceară
abia ghicit şi dulce la auz.
Prin vârstă iarăşi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini –
Poetul vă previne: vremea vine
până şi-n cer să fim printre vecini.
Venim cu sentimentul primăverii
acut, în toţi, uitând că ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din vârsta timpului uscat.
Acum pe umeri ridicăm lumina
şi ducem orele, distraţi pe mâini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
şi străvezii de parc-am fi fântâni,
şi străvezii de parc-am fi fântâni.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-sentimentul-primaverii/feed 0 Pescărușul https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-pescarusul https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-pescarusul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6795 →]]> O fată trece lin pe lângă mare
privind al lunii sfărâmat ostrov.
– Prietenă, iertați-mă, îmi pare
că sunteți Pescărușul lui Cehov..
Ci, fata nu-mi răspunde. Se prea poate
că nu am întrebat-o deslușit.
Sau poate lună, mare, fată, toate
sunt doar un vis, sunt doar un vers, sunt doar un mit.
Mi s-a părut că briza pâlpâită
e foșnetul de jupă mătăsos,
că spumele care la țărm palpită
sunt mâna ei frumos lăsată-n jos.
Sau poate numai luna e de vină,
care plutind pe-al apelor tumult,
învie cu jucata ei lumină
icoana unei fete de demult.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-pescarusul/feed 0 Toamna Femeii Și Tutunul https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-toamna-femeii-si-tutunul https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-toamna-femeii-si-tutunul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6796 →]]> Femeia ruginită ca toamna și tutunul îmi aține cuprinsă de-mpătimare drumul.
Am întâlnit-o-n crâșma din port de la Sulina unde își înfipsese, bag-seama, rădăcina de mi se părea lipită de scaun și de masă, ca o ființă fără adresă, fără rasă.
Era frumoasă, totuși, sub lirica-i rugină, ca la un bal de curte romanța de duzină căci avea plete încă îmbelșugate foarte și de culoarea plânsă a vinurilor moarte.
Femeia ruginită ca toamna și tutunul îmi aține încă plină de-mpătimare drumul.
Ba chiar prin vene drumul de sânge mi-l aține căci din blestemul crâșmei ea s-a mutat în mine. îmi scrie cu condeiul și-mi bea cu cupa-n mână, -spre glorie și moarte mă ia de braț, stăpână, -respiră-n ritm cu mine, de iadul meu aproape, iar fumul de havană mi-l scutură pe pleoape.
Cine m-a dus în portul Sulinei, prin dughene, cu viziuni și cântec oniric de sirene?
Căci de atunci sunt dublu ca linia ferată și nu mai sunt eu însumi. Sunt numai o erată, un mers pervers de glonte care-și ucide drumul, -fiind de vină toamna femeii. Și tutunul.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-toamna-femeii-si-tutunul/feed 0 Metamorfoze https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-metamorfoze https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-metamorfoze#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6797 →]]> Să numeri arbori, ani să numeri
prin parcu-n care, inspirat,
Eu, când te-am sărutat pe umeri,
sărutu-n aripi s-a schimbat.
Cimilitura nici nu preget
s-o luminez: Cinel, cinel,
Eu, când te-am sărutat pe deget,
sărutul s-a făcut inel.
Menit e chipul tău să-nfrunte
al vremii val, neabătut.
Eu, când te-am sărutat pe frunte,
sărutul lauri s-a făcut.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-metamorfoze/feed 0 Sonet https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-sonet https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-sonet#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6798 →]]> Mă vei iubi o dată până-n sânge
înțelegând, ciudat de nefiresc,
că flautul din piatra moartă plânge
și limbile frunzarelor vorbesc.

Mijlocul tău cu duh împărătesc
ajunge-va ca pâinea când se frânge
și se împarte-n două spre nătânge
și retezate brațe cari cerșesc.

Din străluciri ca de catapetasmă
Vai! palidă-ai s-ajungi ca o fantasmă
cu fruntea dintr-un alb – mai josnic lut.

Și-atunci vei auzi cum o să cadă
din fruntea-ți mută, zornăind pe stradă,
ca banii vechi, fiece fost sărut.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-sonet/feed 0 Fila de Calendar https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-fila-de-calendar https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-fila-de-calendar#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6799 →]]> Luna filtrată prin plopi,
stele stilate sclipesc –
tristă și limpede noapte de sâmbătă,
prag obosit de firesc.
Caii de goană ai gândului, tropotul lor e de vânt.
Ce nicovală ciudată și inima! în noapte ascult-o cântând!.
Tremură mâna scriind
ca la bătrânii miopi.
Plânge prin noapte o pasăre sinceră
sub luna filtrată prin plopi.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-fila-de-calendar/feed 0 Uriașește https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-uriaseste https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-uriaseste#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6800 →]]> Adoarme-n iarbă ciobănița cu pulpele deschise, parcă ar naște.
Geme uriașă ca în durerea durei faceri. -Bunăvestirea unui
Înger-Cioban din umbră o încearcă iar mieii, ca-n bazilici albe, pe muri, o împresoară ageri.
Robustă, rumenă, osoasă, cu trupul stăpânind țărâna,
ea vine din anatomia acelor triburi transhumanțe
care purtau berbecii-n spate, – spre rug, să-i ardă în păgâna
credință și să și-i mănânce, focoși, pe clasicile pante.
Acum adoarme-ncreștinată madonă-a stânii penteleie
cu pofta de-a iubi, nebună, –
și dor de-a naște un odraslu,
veriga vie de femeie care încheie și descheie
verigi, din naștere spre nuntă, – apoi din moarte către maslu.
Privind-o, am lăsat-o caldă să curgă-n somnul ei de smoală doar duhul chipului teluric i l-am furat în duh purtându-l
Când m-am re-ntors, poate născuse un zeu gigant în iarbă goală.
Ci unde-i?
S-a-nălțat la ceruri?
Sau o va fi-nghițit pământul?

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-uriaseste/feed 0