O vulpe a intrat odată
Flămândă în livadă.
Și poamele văzând, frumoase, coapte bine,
S-a bucurat prea mult în sine,
Dar bucuria ei a fost în mâini străine:
Că prunele pe crengi cam sus ușor era
Și nu se scutura.
Umblând ea în zadar mai bine de un ceas,
Au zis aceste către prune:
– Cum v-am găsit, așa vă las,
Măcar că la privit vă arătați prea bune,
Dar verzi, în loc să folosiți,
Voi dinții strepeziți.
Un adevăr de mult văzut,
Că neavând prilej ca să ne folosim
De-un lucru ce ne e plăcut,
Apoi neapărat cusururi îi găsim.
Sensul versurilor
O vulpe, neputând ajunge la prunele dintr-o livadă, se preface că nu le dorește, spunând că sunt verzi și acre. Morala este că adesea disprețuim ceea ce nu putem obține, găsind pretexte pentru a ne justifica eșecul.