Și ochii tăi sunt secretul focului.
Și iubirea ta
e victoria omului
când se grăbește într-un război
împotriva sorții.
Și brațele tale sunt
un colț ca să trăiești,
un colț ca să mori
și o fugă din oraș,
rușinoasă insultă la curățenia cerului
cu miile-i de degete.
Muntele se naște cu primele pietre
și omul, cu primele dureri.
În mine era un prizonier răzvrătit
care nu se putea cu lanțurile-i obișnui.
M-am născut din prima ta privire.
Furtunile cântă la flaut,
imense,
în dansul tău somptuos
și melodia venelor tale
face să răsară soarele veșnic.
Lasă-mă să mă trezesc în așa fel,
încât să-mi cunoască prezența
străzile orașului.
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea transformatoare a iubirii, văzută ca o forță vitală și eliberatoare. Iubirea este prezentată ca o victorie asupra destinului și o sursă de renaștere personală, un refugiu și o inspirație eternă.