Adrian Păunescu – Pagina 44

Nicăieri de Pretutindeni

Nesomn barbar, în plină remuşcare, / mă simt cumplit de singur şi bătrân, / din … →

Pune-ți, copile, capul pe pernă, / Te-așteaptă vise, prunc adormit, / În vise viața este … →

Polenul a uitat să se închine, / e luat de mic din fel de fel … →

Și ce-ar fi dacă / Într-o zi blestemată / Ne-am îmbolnăvi cu toții / Deodată, … →

Mintea mea obosită / nu e mai proastă / decât mintea voastră odihnită, / hai … →

Te mai iubesc și te mai frâng, femeie, / În taina de desfrâu a unei … →

Când ni s-a dat cuvântul, ni s-au luat aripile, / Zadarnic este dorul nostru după … →

Mai înțelept ca totdeauna / Și tot atât de idiot, / Acum pricep că e … →

Iubito, pe prispa ți-am pus / O floare din lumea de sus, / O floare … →

Închide fereastra, perdeaua o lasă, / Da zgomotul mării afară din casă, / Da-mi voie … →