Arsenic feat Ioana – Evadare

Te invit să ne pierdem de azi înainte și să ne ștergem urmele mascați de cuvinte.
Hai să dansăm în iarbă, hai să plutim pe-un nor, ploaia ce o să cadă ne stinge de ochii lor.
De ochii tuturor azi fugim, evadăm, ne lungim orizontul și fugim, ne jucăm, ne purtăm spre lună și stele și soare, ascultăm pe răcoare aria de înserare.
Aria din depărtare învăluie în uitare orice munte, orice frunte, orice mare. O chemare a cerului privește un miraj, plivește amintiri, evadăm din peisaj și acum respirăm. Adiem în tandem printre raze, fluturi, păpădie și lumină, în zbor zâmbim, ne uimim de ce-o să vină.
„Ia-mă de mână și hai să evadăm.
Prinde-mă de mână și haide să visăm.
Strânge-mă de mână împreună ne purtăm.
Smulge-mă de umăr cu gândul să dansăm.”
Acum sunt mai viu, acum nu mai știu când spațiul e pustiu și timpul e târziu, acum pot să fiu un fiu rătăcitor, sunt în propriul univers și sunt propriul călător. Propriul sens ar tuturor e atât de fictiv. În ficțiunea mea de sens un factor fugitiv, un actor emotiv pe o scenă infinită cu un decor inactiv într-o sală părăsită, ticsită, până la refuz doar cu regrete, lipsită de acustică, un scaun în perete. Joc ultima piesă, în joc doar o șansă, aud acorduri stranii în starea mea de transă.
Vin să vă cuprind, cu toții să purcedem către o lume nouă să iubim și să credem, să murim, să vedem câte un suflet fericit râzând e cumplit în aroma de asfințit. Și în lumea în ce ne-am iubit totul să fie stins, în lumea nou creată astăzi cerul s-a aprins, toată singurătatea îmi dă ascultare, tot peisajul l-am clădit prin evadare.