O, plecările, plecările, plecările
din toate porturile și din toate gările,
pe toate mările, spre toate depărtările,
spre toate țintele și așteptările,
spre marginile lumilor și ale gândului,
spre marginile sufletului meu – flămândului…
M-or înghiți în murmure-necate valurile?
m-or aștepta în depărtări sărbătorește malurile?
m-or înălța pe creste încă nevisate visurile?
ce-mi pasă mie unde mă vor duce trenurile, navele?
și dorințele-mi de foc, bolnavele?..
Ieie-și, încotro le place, zborurile,
ca un stol neobosit de păsări albe dorurile…
crute-și ceasurile cine-o vrea și de primejdii scape-le,
ale mele-s drumurile lumii toate, munții, apele..
moartea umbrele-i în preajma-mi înfiripe-le,
suflete, deschideți pentru-nalturi, pentru depărtări și vecinii, aripile!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a călători și de a explora necunoscutul, indiferent de pericole. Este o meditație asupra destinului și a căutării sensului vieții, cu o acceptare a morții ca parte a acestui drum.