Groful întinde mâna ciocoiului cel nou
În castele cu uși și trepte multe…
Jandarmi cu puști și vine de bou
Stau la pândă gândul să-ți asculte.
Ioane,
Ești unul,
Poți fi milioane,
Vrerea ta neînfrântă
Să nu le-nspăimânte
ici temnița, nici tunul.
Ciocoiul și groful, din totdeauna,
sunt una.
Ioane,
Ești unul,
Poți fi milioane,
Să nu-ți poată smulge nici tunul
ogorul de puține pogoane!
Spre caii tăi, spre voinicii tăi boi
se uită, cu ură, și grofi și ciocoi.
Ioane,
tu ești uriașul
ce poți osândi la pierzare orașul
de trântori semeți și mișei,
numai să vrei.
Ioane, ia sama bine!
Țara aceasta se razimă pe tine
Cu pumnii tăi iuți
Poți tu să mai cruți
Ciocoii bulgari, grecotei, arnăuți,
ce-au venit cândva, goliți, de peste Dunăre
să-ți smulgă munca și supunere?!
Ești unul,
Poți fi milioane,
Curajul tău să-nfrunte temnița, tunul;
Să crească voinicește, să crească,
Vrerea ta românească,
Ioane!
Sensul versurilor
Piesa este un apel la unitate și acțiune împotriva opresiunii sociale și a exploatării. Îl îndeamnă pe ascultător să-și folosească puterea colectivă pentru a schimba soarta țării și a lupta împotriva nedreptăților.