Aristoteles Espana – Infern și Izolare

Au trecut deja 300 de ore
– mai mult sau mai puțin –
și niște nori ușori de ploaie,
strănuturi, lovituri de bici,
Agenții de Securitate nu ne lasă să dormim,
interoghează și torturează
sub lumina lunii și-a lanternelor.
Comandantul le comunică
că suntem prizonieri de război,
că președintele a murit,
că vom fi tratați conform
Convenției de la Geneva.
Noaptea se răsucește în patul ei:
Sunt imagini greu de povestit în aceste rânduri.
Mă gândesc la un brad de Crăciun, gigantic,
aici pe insulă, împodobit cu jucării.
Lumea-mi pare o societate privată,
unde cantina noastră e un Cort de Campanie.
Ne expun Ziarele Murale în Curte.
Citim: „Au fost executați cinci extremiști”,
„Se construiește o Nouă Patrie”.
Alergăm în fiecare dimineață,
facem genoflexiuni,
„mersul piticului”,
apoi ne spălăm în râu,
ne-nvață cântece militare;
un sergent îmi spune: „Să nu te mai bagi în rahaturi politice”.
Am vrea să jucăm fotbal,
să ne epuizăm și să adormim,
să visăm că jucăm cărți,
va veni și momentul analizelor,
trebuie să ieșim de-aici vii,
adevărul ne așteaptă cu picioarele desfăcute.