A câta oară-mi spun: „e toamnă iară”
A câta oară roadele-mi culeg
A câta oară ochii-mi numărară
Focuri în târguri, cârduri când plecară
De-ai ştii să-mi spui acum, a câta oară?
În geamul meu bat frunze gălbenite
Desprinse de pe ramurile lor
În ele văd o lume pe sfârşite
Sunt triste frunzele, sunt ruginite!
Ai ştii să-mi spui ceva din taina lor?
Oh, Tată n-oi mai întreba a câta oară
Căci forma vieţii din trecut
S-a dus în existenţa mea spirituală
În noua şi cereasca primăvară
Nemuritor voi fi lângă Isus! (2x)
Din tot ce-a fost, rămâne-va sămânţa
Viaţa nouă-n rodul copt cules
Aceasta v-a rămâne prima oară
Pentru eterna, fericita ţară,
Ca o comoară-n taină înţeles!
A câta oară-mi spun: „e toamnă iară”
Şi-a câta oară frunze-mi bat în geam
Când an de an cocorii se-nşirară
De ce să întreb, a câta oară?
Îmi spun toţi anii mei desprinşi din ram!
Oh, Tată n-oi mai întreba a câta oară
Căci forma vieţii din trecut
S-a dus în existenţa mea spirituală
În noua şi cereasca primăvară
Nemuritor voi fi lângă Isus! (3x)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a ciclurilor naturii, văzând toamna ca pe o metaforă a transformării spirituale și a speranței într-o viață eternă alături de divinitate. Versurile exprimă o acceptare a schimbării și o încredere în promisiunea unei noi începuturi.