Să n-am frână la baston,
De mai credem vreun muson!
Să n-am priză pe moment
De mai cred în parlament!
Să n-am țâță la sub-braț
Dacă ăștia-s bărbați,
Mai degrabă-s slugoi,
La cei negri, mici și goi,
Ce mânjesc ce-i sfânt în noi!
Să n-am drujbă în chiloți,
Dacă ăștia nu-s hoți!
Să n-am burtă la curea
De nu sunt ei gură rea,
Lacomă și prefăcută,
Gata oricând să asmută
Pe neghiobi înspre cei culți
Ca să piară cât mai mulți!
Să n-am paie la măgar
Dacă mint vreun pic măcar
Și nici lapte la purcei
Dacă-i credeți tot pe ei!
Ay, ay, ay, tristețe rea,
Când mai fată scroafa mea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un jurământ satiric și plin de indignare față de politicieni corupți și incompetenți. Versurile denunță trădarea valorilor și manipularea maselor, culminând cu o dezamăgire profundă față de sistem.