Și, iată, c-ai avut dreptate, când mi-ai spus să te uit,
Dar eu n-am vrut să te-ascult și te-am păstrat în inima mea.
Am tot sperat că vei reveni, dar n-am știut
Că tu, într-adevăr, îți doreai să te rupi de trecut. N-am știut..
R: Te-am iubit, de-ai știi cât te-am iubit.
Oare poți să-ți imaginezi iubirea de la minus la plus infinit?
Te-am iubit, de-ai știi cât te-am iubit,
De-ai putea să-ți imaginezi iubirea de la minus la plus infinit.
Stăteam ore-ntregi doar privind fereastra
Și-naintea ochilor nu aveam decât imaginea noastră,
Știam că tu ești cu altcineva,
Și-aș vrea să pot să te urăsc, dar pur și simplu nu-mi ieșea. Nu puteam..
Îmi place să cred că, de fapt, tu nu mai meritai
Și că-n viața mea voi iubi mai mult pe altcineva
Însă, până atunci, în fiecare zi la tine mă gândesc
Și mi-e frică de gândul că, poate, încă te iubesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul profund pentru o iubire pierdută. Naratorul nu poate uita persoana iubită, deși știe că aceasta a mers mai departe. Există o luptă interioară între dorința de a urî și incapacitatea de a renunța la sentimente.