Stau la birou până noaptea târziu,
Drumul spre casă parcă nici nu-l știu,
Am prieteni puțini dar și ei m-au uitat
Fiindcă șeful mă ține mereu ocupat.
Uite de pildă mâine am un raport
Și din cauza asta nu pot, nu am timp să mă uit
La femeia frumoasă care trece plutind într-o rochie albastră.
Refren
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Puțină nebunie poate ar schimba ceva,
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Vreau să-nnebunesc, să mă-ndrăgostesc să simt că trăiesc
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Sora-mi e dramă și mama napastă.
Mă trezesc dimineața să mă duc iar la muncă
Și parcă viața-mi trece pe lângă
La semafor o fată-naltă-n mașină
Aș vrea să pot să-i spun ceva
pare atât de senină
Dar mi-e frică de ridicol, mi-e groază de penibil
Cred că sunt prea sensibil, of sunt mult prea sensibil
Altul în locul meu ar fi avut curajul
Să-i spună ce-aș fi vrut să-i spun eu.
Refren din nou.
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Puțină nebunie poate ar schimba ceva,
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Vreau să-nnebunesc, să mă-ndrăgostesc să simt că trăiesc
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Sora-mi e dramă și mama napastă.
Sunt prea lucid, lumea mea e un vid
Și mă simt subtil de surprins..
Vreau să-nnebunesc, aha aha, vreau să mă-ndrăgostesc, aha aha x 4 ori
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de alienare și luciditate excesivă într-o lume monotonă. Protagonistul tânjește după nebunie, dragoste și o viață mai autentică, simțindu-se blocat într-o rutină apăsătoare.