Inima mi-e plină
De-a ta ființă
Și-ncotro m-oi duce
Eu te întâlnesc.
Iar tu fugi de mine
Nu ai umilință
Mă lași ca să sufăr
Și să pătimesc.
Îți bați joc de mine
Mă faci nestatornic
Îmi tratezi amorul
Mă nesocotești.
Și n-ai milă, crudă
Când eu pe jertfelnic
Îți aduc o jertfă
Ce-o disprețuiești.
Orișice ți-oi zice
Le treci cu vederea
Îmi împilezi soarta
În loc s-o-ndulcești.
Îmi adaugi rană
Îmi ațâți durerea
Și văz bine, crudă
Că nu mă iubești.
Nu vei putea dară
A-mi huli credința
Care pentru tine
Atât am păstrat.
Nici arta mă plânge
Dacă ție ființa
Așa dă nevoie
De încredințat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința unei persoane care iubește profund, dar nu este iubită înapoi. Persoana se simte batjocorită și ignorată, dar își păstrează credința și speranța, chiar dacă arta însăși o plânge.