Strofa 1.
Îmi vin amintiri în cap, eram copil
Anul ’98, 8 ani au trecut din senin
Am amintiri multe în cap, bune sau rele
Dar am mai multe rele că eram mic și făceam belele
Ca orice copil încercam să gust din anturaj
Până m-a prins mama că fumam în spate la garaj
Și acum țin minte în cap, nu pot uita ușor
Făceam lucruri bune, dar și rele, toate la locul lor
Visam zi de zi ca să ajung odată mare
Dar nu știam că cei maturi au probleme fiecare
Nu știam nimic că nu aveam nicio relație
Mâncam, dormeam și mă jucam, nu aveam nicio obligație
Mama m-a ajutat și îi mulțumesc foarte mult
Știe că țin la ea chiar dacă nu o prea ascult
Amintiri îmi vin în cap și nu trec așa ușor
Unde ești copilărie, de tine îmi este dor.
Strofa 2.
16 ani, clasa a 10-a, am ajuns un pustan
Duc viața de liceu, în buzunare fără un ban
E viața de liceu, hai să trec la subiect
Când mă strigă la catalog, strig răspicat prezent
Profu’ de biologie încearcă să-mi bage lecția-n cap
Dar eu în cap aveam numai hip hop
Făceam versuri pe sub bancă, colegii o știu
Ma ajutau la rime ca să pot să și scriu
Am în cap numai fete ce trec pe coridor
Cu o vorbă bună spusă sper să le combin ușor
Acum m-am schimbat și încă foarte mult
Nu mai sunt un copil, pot spune că sunt un adult
Deja mă gândesc ca să-mi fac un viitor
Că în România să trăiești nu e așa ușor
Orice poveste începe cu a fost odată
Eu v-am povestit întâmplări din viața toată
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor din copilărie și adolescență, evidențiind transformarea și maturizarea artistului. Versurile exprimă dorul de vremurile trecute și conștientizarea dificultăților vieții adulte.