Pe cetina de brad mi-am scris iubirea
S-o spună vânturile tuturor
Bat de chibrit ce aprinde nemurirea
E sufletul pe note vorbitor.
Despre mine, cea bună și rea
Ca o ploaie de vară pe cetini
La răspântii de raiuri o stea
În rucsac c-un pumn de prieteni.
Iar trupul, bântuire pe poteci
Pândit fără odihnă de jivine
Tu, călătorul, peste mine treci
Și iei povestea vântului cu tine.
Despre mine, cea bună și rea
Ca o ploaie de vară pe cetini
La răspântii de raiuri o stea
În rucsac c-un pumn de prieteni.
Și o cobori pe sfori de alpinist
Uitând-o în refugiu, sub o stâncă
Cel ostenit să știe că exist
Să-i cânți de mama focului și încă.
Despre mine, cea bună și rea
Ca o ploaie de vară pe cetini
La răspântii de raiuri o stea
În rucsac c-un pumn de prieteni
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste scrisă în natură, purtată de vânt și împărtășită călătorilor. Este o reflecție asupra identității, a bunătății și a răului, și a dorinței de a lăsa o amprentă asupra lumii.