Dacă-nchid ochii
Și ascult vântul
Sărut lumina
Și gust pământul.
Sorb cu sete din petale lacrimile florilor
De iubire, și de viață, de zare
Mi-e atât de dor
Dor îmi e să beau lumină, ca în clipa care-o să vină,
Fericirea să o aflu și eu – copil hoinar
Ca un foc aprins de soare
Vreau să-mi dea vântul răcoare
Să mă stingă, să m-aprindă din nou.
De ce-ar fi toamna
De ce tristețea
De ce uitarea
Ochii s-o-nvețe?
Sorb cu sete din petale lacrimile florilor
De iubire, și de viață, de zare
Mi-e atât de dor
Dor îmi e să beau lumină, ca în clipa care-o să vină,
Fericirea să o aflu și eu – copil hoinar
Ca un foc aprins de soare
Vreau să-mi dea vântul răcoare
Să mă stingă, să m-aprindă din nou
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a se conecta cu natura și de a găsi fericirea. Protagonistul, un "copil hoinar", caută să se regăsească prin experiențe senzoriale și prin acceptarea ciclului vieții, inclusiv a tristeții și a uitării.