Inapt probabil te consideri tu
Căci io nu citez acu’
Vreau la cap tot dexu’
Complexitatea cuvintelor pipăie cap-coadă texu.
Dar vezi tu!? Ai mei nu mă mai cred
Am înflorit atât de mult încât o să mor veșted
Dar puritatea-i glasul
Înaintarea ta definește clar impasul
Și trasul în jos în groapa adâncită cu petale de mireasă
Accentuând imaginea mă văd căzut într-o crevasă
Dar lasă indienii să procure noi religii
Căci D-zeu nostru e înrolat în litigii precum Gigi
Și-n unele momente par abstract când aș spune că-s normal
Nu am un flow definit digital, am caracter se pare ereditar
Doar paranoic și suferință de fobie
Pierderea-n necunoștință, plângând după o substanță vie
Mama știu că nu mă cunoști și nu mă știi
Dar ce-ai putea să știi când ești departe de copii
Și chiar aproape tata, tu, n-ai rezolvat
Problema legată de noi toți
Comunicarea fiind doar dictată ca-ntre roboți
Și nu mai da vina pe soția ta
Insuccesul tău și dorințele inconștiente
Ți-au curmat calea până la cele mai joase trepte
Și boli ca lepre, ești criticat
Nu faci nimic ereditar, doar strici viitorul tău și-a celorlalți
Și tot gândesc aprofundat și-mi imaginez viitorul scufundat
Ca-n marile oceane pline cu rechinii-nflămânziți
Visați că sunt ca voi, sunt cu conștiința ca la sfinți
Și-o viață trăită-ntr-un paradis fonic stupid
Analizez toate detaliile și sunt tot mai perceptiv
Ma tot deschid rar ca un cufăr vechi cu bani
Galbeni ca istoria noastră
Și sunt o carte ce multe poate avea să povestească
Și asta înainte s-o mierlească, oare cât, oare cât?
o să supraviețuiască!?
Și sunt stresat ca un sunet de vultur ars
Privesc la creierul tău format din plexiglas
Sunt pas la pas cu universu’n anii ce-au rămas.
paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de deziluzie față de societate și familie, reflectând asupra problemelor personale și a viitorului incert. Artistul se simte inadaptat și critică superficialitatea și lipsa de comunicare din jur.