Aș vrea să mă îngrop
toți ochii urâți
sub nisip undeva
Atlanticul de Nord și sufocat
cu nisipul îngrozitor
și să le culce toate culorile
în acea suflare moale.
Luați ochii căprui de tatăl meu,
acele focuri de arme, acele nămoluri.
Îngropă-i.
Luați ochii albaștri ai mamei mele,
gol ca marea,
așteptând să te tragă în jos
unde nu există aer, nici Dumnezeu.
Îngropă-i.
Luați ochii negri ai dragostei mele,
cărbune ochii ca un porc crud,
care doresc să te biciuie și să râzi.
Îngropă-i.
Luați ochii urâți de martiri,
președinți, colecționari de autobuze,
managerii băncilor, soldații.
Îngropă-i.
Ia ochii, jumătate orb
și căzând în aer.
Îngropă-i.
Luați-vă ochii.
Vin la centru,
unde un rechin se uită la moarte
și mă gândește la inima mea
și o stoarceți ca o gogoașă.
Mi-ar plăcea să-mi iau ochii
și dă-i drumul
elevii lor. Nu doar pentru a îngropa
ci să înjunghie. În ceea ce privește ochii,
Mă plimb în fața lor
într-o minge pentru copii și trimiteți
la azilul de stat.
Uite! Uite! Ambele
șoarecii te urmăresc
din spatele gratiilor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o ură profundă față de diverse tipuri de oameni și experiențe, simbolizate prin ochii lor. Naratorul dorește să scape de aceste influențe negative, îngropându-le sau chiar distrugându-le, reflectând un sentiment de furie și deznădejde.