Cine este el?
O cale ferată spre iad?
Spart ca un băț de mobilier?
Speranța care brusc revarsă bariera?
Dragostea care coboară în scurgere ca scuipatul?
Dragostea care a spus pentru totdeauna, pentru totdeauna
și apoi te conduce ca un camion?
Ești o rugăciune care plutește într-o reclamă radio?
Disperare,
Nu-mi plac foarte bine.
Nu îmi potrivește hainele sau țigările mele.
De ce localizezi aici
la fel de mare ca un rezervor,
urmărind o jumătate de viață?
N-ai putea să te plimbi într-un copac
în loc să locuiesc aici la rădăcinile mele,
forțându-mă din viața pe care am condus-o
când mi-a fost atât de mult burta?.
În regulă!
Te duc la călătorie
unde de atâția ani
brațele mele au fost fără cuvinte
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de disperare și deznădejde. Vorbitorul se simte copleșit de emoții negative, ca și cum acestea ar fi o prezență constantă și sufocantă în viața sa.