O, gândeai, eu la fel sunt,
Că mă poți uita
Și c-o să m-arunc, implorând și plângând,
Sub copite de cai, undeva.
Sau în târg să mă rog din nou
De-un colet încrustat cu o salbă,
Să-ți trimit, îngrozit, un cadou −
Călduroasa mea rochie aibă.
Blestemat fii.
Nici glas, nici priviri mai cuminți
N-o să-ți dărui, cerșindu-ți noroc,
Dar îți jur c-o grădină de sfinți,
C-o icoană miraculoasă mă rog
Și cu nopțile noastre fierbinți −
Eu la tine nicicând nu mă-ntorc.
Sensul versurilor
The song expresses the speaker's defiance and resentment towards someone who thought they could be easily forgotten. The speaker vows never to return to that person, despite the intense emotions and memories they share.