Din nou e toamna. Se mai scutură un an
Și iarăși cade frunza arsă de pe ram.
cet-încet se lasă bruma pe câmpii.
Ești lângă mine, tu, iubirea mea dintâi.
Eu vreau să-ți spun că te iubesc ca-n prima zi,
Când primul vers de dragoste mi l-ai șoptit
Și nu-nțeleg nici până azi cum s-a-ntâmplat
Cu o privire și-un surâs m-ai fermecat.
Refren:
Tu ești iubirea mea dintâi..
Mai scump ca tine-n lume nu-i
Și arde inima-n văpăi
Când mă oglindesc în ochii tăi
Aș vrea să mă înec în ei.
Iar cade frunza după geam
Sunt fericită că te am
Iubite, vreau să te cuprind!
Să fii cu mine fericit
E tot ce-n viață mi-am dorit.
Și uit de toate când alăturea îmi ești
Cu dor nevinovat de dragoste-mi șoptești
Și iar se scaldă în lumină casa mea
De parcă-ar ști și ea ce-nseamnă dragostea.
Din nou e toamna se mai scutură un an
și iarăși arde-n ruguri frunza de castan
și simt din nou vibrând al dragostei fior
Privind la cer cum pleacă șiruri de cocori..
Refren:
Tu ești iubirea mea dintâi..
Mai scump ca tine-n lume nu-i
Și arde inima-n văpăi
Când mă oglindesc în ochii tăi
Aș vrea să mă înec în ei.
Iar cade frunza după geam
Sunt fericită că te am
Iubite, vreau să te cuprind!
Să fii cu mine fericit
E tot ce-n viață mi-am dorit.
Și cade frunza după geam
Sunt fericită că te am
Iubite, vreau să te cuprind!
Să fii cu mine fericit
E tot ce-n viață mi-am dorit.
E tot ce-n viață mi-am dorit.
E tot ce-n viață mi-am dorit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și durabilă, comparată cu frumusețea melancolică a toamnei. Naratoarea își amintește cu drag de începuturile relației și își exprimă fericirea de a fi alături de persoana iubită.