Trece vremea, trece vremea,
Tinerețea iute,
Văd cu ochii, măi neicuță,
Până când se duce,
Puiul meu nu-i lângă mine
S-aștept bătrânețea,
Stau numai cu el în gând
Să-mi alung tristețea.
Trece vremea, trece vremea
Și mi-am pus în gând
Să iubesc acuma, Doamne,
Tânără cât sunt,
Că dac-oi îmbătrâni
N-o să mai iubesc,
Bătrână când oi ajunge
O să mă căiesc.
Trece vremea, trece vremea
Iute cum vântul bate,
Să iubesc acuma, Doamne,
Timpul nu se-ntoarce,
Ochii-mi râd, inima-mi plânge,
Dar nu am ce face,
Tinerețea mi se duce
Și n-o pot întoarce.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul trecerii timpului și pierderea tinereții. Vorbitorul își dorește să iubească cât este tânăr, temându-se de singurătatea și regretul bătrâneții.