Plângeți, ochi, și lăcrimați,
Că voi sunteți vinovați:
Ce vedeți nu mai iertați,
Ce iubiți nu mai uitați,
Că ați iubit și-ați suferit
Și nicicum nu v-ați lecuit.
Voi, voi, voi, ochilor, voi,
Voi suferiți amândoi
Și inima lângă voi,
Și inima lângă voi,
Că bate tare-n
Piept mă doare
Și nu știu ce să mă mai fac
Ca să-i găsesc un leac.
Leacul care l-oi căuta
Să-mi liniștesc inima
E puiul ce l-am iubit,
Pentru care-am suferit,
Că l-am căutat în lung și-n lat
Și nicicum nu l-am mai aflat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită din cauza unei iubiri pierdute. Ochii sunt personificați ca fiind vinovați de suferință, iar inima caută un leac pentru durerea pricinuită de absența persoanei iubite.