Neicuță cu ochi căprui,
Cum făcui de te-ntâlnii?
Când de mână m-ai luat,
Pe obraji m-ai sărutat
N-am putut să-ți mai vorbesc,
Nici în ochi să te privesc.
Neicuță frumos și-nalt,
Atunci când m-ai sărutat
O palmă de ți-aș fi dat
Te-ai fi dus, te-aș fi uitat,
Dar eu fată fără minte
M-ai amețit din cuvinte.
N-au trecut nici două zile
Ai venit, neică, la mine
C-un buchet de viorele,
Mi-ai presărat dor în ele,
Ziua-ntreagă le priveam,
Numai pe tin’ te vedeam.
Sensul versurilor
O fată se îndrăgostește de un băiat, fiind cucerită de gesturile și cuvintele lui. Ea este naivă și cedează farmecului lui, simțind o atracție puternică.