Doamne, mult mi-e drag
De-un băiat din sat,
Când îl văd în drum
Nu știu ce să-i spun,
Să-l întreb o dată
De are vreo fată,
De n-are niciuna
Eu să-i sărut gura.
De-o fi însurat,
Doamne, ce mă fac?!
Și atunci aș vrea
Să-i sărut gura,
Dar se duce-acasă
La a lui nevastă
Și eu voi rămâne
Cu dor și suspine.
L-am oprit în drum
Și l-am întrebat:
– Ia spune, băiete,
De ești însurat!
– Eu sunt însurat,
Da-s nefericit,
Hai, strânge-mă-n brațe
Să mă simt iubit!.
– Hai să ne iubim,
Dar îmi pare rău
Că nu poți, băiete,
Tu să fii al meu,
De ești însurat
Și nefericit
Să nu uiți, băiete,
Că tu ești iubit!.
Refren:
N-am să-l las, n-am să-l las că inima
Nu-mi dă pace, nu-mi dă pace, sărmana!
Sensul versurilor
O femeie este îndrăgostită de un bărbat căsătorit și se luptă cu sentimentele ei. Ea oscilează între dorința de a fi cu el și acceptarea faptului că nu pot fi împreună, dar promite să-l iubească în ciuda circumstanțelor.