M-aș duce ca vântu-n zbor
La locul unde mi-e dor,
Colo sus la Furcitură
Să-i dau lui neicuța gură.
M-aș duce și m-aș tot pierde
Unde nimeni nu mă vede,
M-aș duce, nu singurea,
De mână cu neicuța,
Colo sus la foișor
Să-mi mai potolesc din dor.
M-aș duce prin poieniță
De mână cu-al meu neicuță
Unde-i umbră și răcoare
Și miros de iarbă moale
Și orice-ar fi tot mă duc
Pe mână ca să mi-l culc.
Refren:
Num-un pic și num-un pic
Pe nana vreau să-l sărut,
Vino, nană, num-o dată
Că ți-am fost dragă de fată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința profundă de a evada într-un loc idilic, în natură, alături de persoana iubită. Este o chemare a inimii către un refugiu romantic și liniștit, unde dorul poate fi potolit.