Iubitul nu-i fiecum,
Nu se merge doi pe-un drum,
Niciodată ca odată
Să nu-ți dai inima toată,
Cât trăiești, neică, pe lume
Ce-ai la inimă nu spune
Nici la mamă, nici la tată,
Numai mie câteodată.
Mă-ntreabă soarele-n zori
De-am avut vreun puișor,
De-am avut, de n-am avut
Nimenea nu m-a știut,
Doar poteca din pădure
Pardosită cu alune.
Nu știu, neică, ce-i cu mine
De-mi stă gândul tot la tine,
Nici nu beau, nici nu mănânc,
Din picioare mă usuc,
Nu am liniște, nici somn
Tot de-al dumitale dor.
Iar pe alta de-ai iubi
Te blestem, fir-ai să fii,
Să te bată, neică, bată
Pelinul din lumea toată,
Să ne bată pe-amândoi
Care ne-om lăsa din noi.
Sensul versurilor
The song speaks of a love filled with secrecy and a hint of possessiveness. The singer expresses deep affection but also threatens a curse upon the loved one if they were to love another, highlighting the intensity and potential pain within the relationship.