Fir-al naibii de iubit,
La ce vreme m-ai găsit,
Nici nu sunt prea tineră,
Cum mă-nșală dragostea.
Dar sunt multe-așa ca mine
Pătimesc și nu pot spune
Și își fac viața amară
Ținând dor în inimioară.
Eu încă n-am auzit
De femei fără iubit,
Devreme sau amânat
Toate fac câte-un păcat.
Ce-or gândi dușmancele
Când mi-aud cântecele
Și-mi ascultă vorbele,
Și-mi află dragostile?.
Refren:
Au, au, au, dar e păcat
Ca să ții dorul legat
Pentr-un pui care-l iubești,
Și mai rău păcătuiești.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și suferința cauzate de dragoste, dar și ideea că toate femeile, într-un fel sau altul, păcătuiesc în dragoste. Refrenul sugerează că este mai rău să ții dorul ascuns decât să iubești.