Dunăre, Dunăre,
Ia mai treci pe-aici,
Dunăre, Dunăre,
Pe mândra s-aduci,
Dunăre, Dunăre,
Treci pe valea ta
Să o văd, să o văd
Pe mândruța mea.
Dunăre, Dunăre,
Tu pe valul tău
Ia mai du, ia mai du
Dorul ce-l port eu,
Dunăre, Dunăre,
Du-l la mândra mea
Și să-i spui, și să-i spui
Să-l poarte și ea.
Dunăre, Dunăre,
Du pe apa ta
Două vorbe, două vorbe
La mândruța mea
Și să-i spui, și să-i spui:
Blestemul s-o bată
De nu vine, de nu vine
S-o sărut o dată.
Dunăre, Dunăre,
Să-i spui că mi-e greu
Și să vină, și să vină
C-o aștept mereu,
Și s-o-ntrebi, și s-o-ntrebi
De vine la mine
Să nu mai știu, să nu mai știu
Ce e doru-n lume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unui îndrăgostit către persoana iubită, folosind Dunărea ca mesager. El imploră râul să ducă dorul său și un mesaj către mândra, exprimându-și suferința și dorința ca ea să se întoarcă.