Crești, pădure, crești,
Frunza-ți îndesește,
Că la umbra ta
Puiuțul meu șede,
Cu frunzele tale
Pe nana-l mângâie,
Să-i treacă necazul
Și la min’ să vie.
Neica-i supărat
Și mânie-mi poartă,
M-ar lua de nevastă,
Dar mama mă ceartă,
Spune că sunt mică,
Nu-s de măritat,
De te-nsori, neicuță,
Găsesc alt băiat.
Neică, de ți-ai face
Casă în pădure,
Departe de sat,
Să mă iei cu tine,
Oi fugi de-acasă
Și ne-om cununa
Acolo-n pădure,
N-ascult pe maica.
Nuntași să ne fie
Păsări din pădure,
Cucul și mierlița
Vreau să ne cunune,
Măicuța n-o ști
Unde am plecat,
Unde-i casa ta,
Cin’ ne-a cununat.
Sensul versurilor
O tânără își dorește să evadeze cu iubitul ei în pădure, departe de constrângerile familiei. Ea visează la o nuntă simplă, celebrată de natură, sfidând astfel autoritatea maternă.