Cine doarme noaptea mult
Și-are somnul liniștit,
Ăla nu știe ce-i viața,
Nici nu i-a gustat dulceața,
Dar eu că dorm num-un ceas
Mă scol și stau noaptea treaz,
Cum să fac să fie bine,
S-am și mândra lângă mine.
Cine are ibovnică
Când e-acasă noaptea-i lungă,
Doarme-un pic și se trezește,
Iese-n prag, se răcorește,
I se pare noaptea an
Și pătura bolovan.
Cine ibovnică n-are
Îl ia somnul din picioare,
Stă-n casă, nu iese-n sat,
Nici gânduri grele nu-l bat,
D-ăl de are ibovnică
Stă toată vremea cu frică
Ba să nu îl afle satul,
Pe ibovnică bărbatul,
Și de-l afl-a lui nevastă
Nu mai are trai în casă.
Sensul versurilor
Piesa descrie zbuciumul unui bărbat îndrăgostit, care nu poate dormi din cauza grijilor legate de relația sa amoroasă. El este preocupat de posibilitatea de a fi descoperit de soțul ibovnicei sau de propria soție, ceea ce îi tulbură somnul și liniștea.