Un paradis pierdut e orice oră,
Dar nu te mai întoarce spre trecut:
Trecutul nu cunoaște auroră –
Ci-ndreaptă-ți cârma spre necunoscut,
Căci un pilot stă pururea la proră.
Pe marea asta-a vieții zbuciumată,
Ce peste tot o-nvăluie misterul,
De vrei să afli cale-adevărată,
Ca-n roza vânturilor corăbierul,
În inima ta proprie o cată.
Sirene-or încerca să te înșele,
Dar tu urmează-ți drumul tău spre larg.
Nu te lăsa ademenit de ele:
Ca Odiseu legat strâns de catarg,
Nu căuta-n adâncuri, ci spre stele!
Din calea ta o clipă nu te-abate,
Nu mai căta pe unde ai trecut –
Nu plânge-a tale pânze sfâșiate,
Ci stăruiește spre necunoscut,
Oricâte uragane te vor bate.
Iar dac-o fi ca totuși să te-ngroape
A valurilor răzvrătită turmă –
Nu părăsi pe cei ce-ți sunt aproape:
Fă tot ce poți ai tăi măcar să scape
Și caută să mori cel de pe urmă!
Sensul versurilor
Piesa încurajează ascultătorul să persevereze în ciuda dificultăților, să nu se lase doborât de trecut și să își urmeze propriul drum cu curaj. Chiar și în fața morții, să îi protejeze pe cei dragi.