Vino, neiculiță-ncoace
Să te joc cum mie-mi place,
Cum juca muma bătrână
Resteul, hora de mână,
Muma Lina și Păuna,
Eugenia și muma Crina
Făceau roata cum e luna.
Când striga neicuță-așa
Și lăuta-i răspundea,
Moș Gheorghe și Moș Cadin,
Țineau chețul lin și lin,
Asta-i lumea de la munte:
Așezată și cuminte
Ca bradu-n piatră ferice.
Joacă lumea pe-ntrecute
Hora noastră de la munte,
Joacă lumea pe-ntrecute
Hora noastră de la munte,
Sucitură-n rotocol
Că-i resteul pe-un picior,
Numai dragoste și dor.
Și eu, Doamne, l-am jucat
Când eram fată în sat
Amorează c-un băiat,
Amorează c-un băiat,
Îl joacă fetele mele
Că-s mândre și tinerele
Și mama pe lângă ele,
Asta-i lumea de la munte:
Așezată și cuminte
Ca bradu-n piatră ferice!
Sensul versurilor
Piesa descrie o horă tradițională de la munte, plină de bucurie și dragoste. Versurile evocă amintiri nostalgice despre tinerețe și transmit importanța transmiterii tradițiilor către generațiile viitoare.
