Uă, u, veni vara,
Dete codrului frunza,
Neica-și lua coasa,
Mândra secera,
Plecară pe deal
Călare pe cal.
Uă, u, e-amiaza mare
Mândra-mi hăulește-n vale,
Neica bate coasa,
Mândra pune masa.
– Vino, neică-n vale,
Că-i amiaza mare.
Uă, u, neică Ilie,
Dete soarele-n chindie,
Vino la ponor
Jos lângă izvor,
Ia coasa-n spinare,
Calul de zăbale,
Că noaptea ne-apucă
Tot pe valea-adâncă.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o zi de vară la câmp, unde doi îndrăgostiți muncesc împreună. Versurile evocă imagini idilice ale naturii și ale vieții rurale, subliniind armonia dintre muncă și dragoste.