Foaie verde bobâlnic,
Trece mândra la colnic
Răsucind la borangic
Fără fus, fără nimic,
Numai din degetu-ăl mic,
Numai din degetu-ăl mic,
Tot sucește, tot sucește,
Două fire nu sporește.
– Ce cați, mândro, la colnic?
– O vacă și-un vițel mic!
– Ce cați, mândro, la colnic?
– O vacă și-un vițel mic!
Și-un pustiu de ibovnic,
Doamne, inima mi-o fript!
Și-un pustiu de ibovnic,
Doamne, inima mi-o fript!
Mândruța care iubește
Se cunoaște cum privește,
Că ea se uită milos
Mânca-o-aș de pui frumos,
Te privește pe sub geană
Să nu bage lumea seamă,
Te privește pe sub geană
Să nu bage lumea seamă.
Trecu mândra pe colea
Și m-atinse cu fusta,
Cu fusta, cu mâneca,
La mine nu se uita,
Se face că nu mă vede,
Dar din ochi nu m-ar mai pierde,
Fir-a naibii, mândra mea,
Cu cămașa după ea,
Mă duc diseară la ea
Ostenit cum oi putea,
Mă tot plimbă pe vâlcea
Seara și dimineața.
Sensul versurilor
Cântecul descrie dorința unui tânăr pentru o fată. El observă semnele subtile ale afecțiunii ei, dar și jocul ei de a se preface că nu-l vede, intensificându-i astfel dorul și determinarea de a o cuceri.
